‘Dimineata m-am trezit cu bebe. Am ras de fata lui simpatica si el s-a hlizit la mine cu ochii mari.
Am facut micul dejun pentru amandoi si ne-am jucat pe covor.
Dintr-o data, bebe s-a schimbat la fata si si-a dat ochii peste cap.
Am sunat disperata la urgenta si apoi la sot.Nu mai tin minte multe lucruri, decat ca am ajuns la spital si un medic ne explica cum viata lui atarna de un fir de par….
Dimineata radeam, acum ne zbatem sa traiasca!’
Parintii copiilor bolnavi sunt SUPER EROI!
Nu imi pot imagina scenariul de mai sus, trait de prea multi dintre parintii alaturi de bebelusii sau copiii lor.
El este Andrei
Andrei…este un caz in care boala a debutat inca din a doua zi de viata. Desi nota APGAR a fost 8, Andrei a facut convulsii la o zi dupa nastere.
Primul diagnostic pus de catre medici a fost epilepsie idiopatica si sindroame epileptice cu debut localizat. Dupa multe investigatii genetice, familia a ramas fara resurse financiare si fara un raspuns concret sau o rezvolare. Au ajuns la spitalul Obregia din Bucuresti unde Andrei a facut un RMN in urma caruia medicii au pus un alt diagnostic: displazie. Au facut si un EEG care a inregistrat in 15 ore, cat a fost conectat Andrei la aparat, nu mai putin de 58 de crize 🙁 Greu de imaginat asa ceva.
Medicii au decis ca este un caz operabil, insa parintii nu au cum sa achite costurile interventiei si a biopsiei.
Au reusit sa adune suma de 35.000 cat costa operatia la spitalul Monza din București.
In decembrie Andrei a fost operat.
A fost o interventie delicata: o parte a creierului a trebuit deconectata. Este vorba de partea care provoca crizele. Operatia a decurs bine, in sensul ca este ok acum, dar in timpul interventiei sangele i se coagula foarte repede, iar viata ii era pusa în pericol, el avand numai 3 luni jumatate. Asa ca medicii au decis sa finalizeze procedeu.
Acum se asteapta recuperarea lui pentru a fi supus, peste 3 luni, unei alte operatii, pentru a deconecta complet partea de creier responsabila cu aceste crize. Andrei a raspuns bine tratamentului.
Dupa operatie a plans pentru prima data cu lacrimi si desi are 4 luni deja, si-a miscat mainile in mod voluntar.
Acum incepe sa prinda obiectele in maini.
Sunt semne bune. Medicii spun ca el are sanse foarte mari la o viata normala si ca o noua operatie este necesară pentru a stopa complet crizele, crize care practic reseteaza creierul si se pierde astfel informația, se pierd abilitatile.
Andrei va avea un drum lung de parcurs care presupune recuperare, atat cu ajutorul unei medicamentatii, cat si prin multe sedinte de kinetoterapie. Ei ar trebui sa ramana minim 1 an în București și asta înseamnă 1 an de chirie, ei fiind din Ticleni, jud Gorj.
Inclusiv tratamentul actual este costisor pentru niste oameni simpli. El consta in 2 medicamente: unul care ii ajunge pentru 4 zile si unul care ii ajunge pengru 9. Pretul lor fiind de 250 RON pentru zilele mentionate.
Prin urmare, sanse sunt, medicii avem, spitalul este, bebe luptător avem, lipsește în schimb componenta financiara.
Oricine il poate ajuta pe Andrei si ii poate da o sansa in plus la viata, donand in conturile cu mentiunea „donatie”
RON: RO61BTRLRONCRT0380334201
EURO: RO11BTRLEURCRT0380334201
Cod SWIFT: BTRLRO22
Titularul conturilor este tatal lui Andrei, Manasia Vasile.
Ea este Eliana
Eliana are dreptul la o copilarie fericita
Cel mai frumos cadou pe care ti-l poate da viata este sa devii parinte: sa iei copilul in brate si sa ii simti mirosul.
Acest cadou minunat l-au primit si parintii Elianei, o mogaldeata de fetita plina de viata si mereu cu zambetul pe buze.
Apoi viata a decis altceva.
Au aflat ca fetita lor la un 1 an și 8 luni e diagnosticata cu cea mai urata boala din lume: tumoare cerebrala maligna (ependimon gr 3)
A fost operata complet in mai 2019 la Cluj de catre Prof Florian, dupa care a urmat 8 cure de citostatice la Institutul Oncologic Ion Chirincuta Cluj , recuperarea fiind grea dupa fiecare cura.
Acum are 2 și 4 luni si 8 luni a stat mai mult prin spital, crescand si invatand sa vorbeasca acolo. Jucariile ei fiind branulele si seringile!
La RMN-ul facut in 20 Decembrie au aflat ca tumoarea a recidivat si ca va avea loc o alta intervenție dupa data de 10 ianuarie.
In 24 Decembrie au inceput o alta cura de chimioterapie pentru a incerca sa stopeze cresterea tumorii pana la operatie!
La noi in tara nu se poate face radioterapie pana la varsta de 3 ani, iar medicii le recomanda radioterapia cu protoni.
Dosarul a fost aprobat in Germania. Pentru asta avem nevoie de 122.100€ .
Donatiile se pot face in conturile: Ioan Robas (Banca Transilvania)-
RO26BTRLRONCRT0362119201–(cont in RON)
RO73BTRLEURCRT0362119201(cont in euro)
Sau prin #PayPal la adresa de email :[email protected]
Sau #Revolut 0040748472422
El este Eduard Andrei
A doua sansa la viata pentru Eduard Gabriel
Eduard are CANCER LA GLANDELE SUPRARENALE; NEUROBLASTOM GRADUL – 4).
Are dureri de piciorus, de mana si cap, tipa de durere pe care le calmeaza doar cu nurofen si algocalmin.
Este ingrozitor sa-ti auzi copilul cum striga la tine ,,Mami ! De ce nu ma faci bine odata ?!?”…,,Mami, nu mai suport durerea, intepaturile !…nu ma mai duce la spital, ca nu mai vreau sa fac injectii !”
A incept iar lupta, o lupta pe care o pot castiga doar daca le sunteti alaturi pentru a-l putea trata in continuare in Turcia.
Dr. Atilla are planul facut pentru tratament: 2 sau 4 cure de chimioterapie in functie de cum raspunde corpul si inca un transplant de celule stem, dar de aceasta, data de la donator, fiindca cel autolog nu a dat rezultate. Costurile sunt foarte mari 7.500€ / sedinta de chimioterapie, 60.000€ transplantul plus trombocite si sange de care va avea nevoie saptamanal, deoarece el este inca slabit dupa transplantul trecut.
Doctorul ne-a sfatuit ca 6 luni sa nu plecam cu copilul de aici, fiindca riscurile sunt foarte mari, o simpla infectie ii poate fi fatala.
Puteti dona direct in cont, orice suma:
LEI: RO58RZBR0000060015352315 Cod SWIFT: RZBRROBU
EURO: RO89RZBR0000060020039573 Cod SWIFT: RZBRROBUXXX
Raiffeisen Bank
Beneficiar: Munteanu Florin Tiberiu(tatal lui Eduard)
Este cel mai greu articol pe care l-am scris de cand sunt blogger. L-am scris printre rauri de lacrimi. Nu pot sa ma pun in locul acestor patinti. Mi se pare grea crucea pe care o au de dus si ma rog ca Dumnezeu sa ii intareasca si sa le faca puii sanatosi!
Iar pe voi, va rog sa donati oricat de putin si mai ales sa distribuiti articolul. E gratis.
Si ei merita o sansa!
As vrea sa nu il uitam nici pe Robert (bebelusul a carui viata depinde de 2 milioana de euro!)
despre care am scris aici.
Si nici pe Bubu (baietelul este cel din povestea caruia m-am inspirat pentru scenariul de la inceputul articolului) despre care am scris aici.
Copiii sunt unici si merita toti o sansa la viata!
Va multumesc din suflet!
