Inca de cand eram insarcinata cu Achim toata lumea imi spunea ‘sa vezi tu ca nu se vor intelege cei mari cu cel mic..’
Mai trecusem o data prin asta si ma gandeam ca experienta ma va ajuta.
Experienta da, copiii sau mai bine zis, baiatul asa si asa.
Si pe Maria si pe Alexandru i-am pregatit impreuna de venirea lui Achim. Nu cred ca conta asa mult ca ea doar pentru ca mai traise o data asta, pentru ca avea un an si 7 luni cand Alexandru aparuse in viata noastra, de vorbit nu vorbea (deci nu imi putea comunica ce simtea) de geloasa pe el a fost doar cat l-am alaptat, adica foarte putin.
Cert este ca, cu toate cartile citite, pregatirile de dinainte sa vina Achim, povestile de dupa, atentia oferita extra, implicarea in viata lui, Alexandru pastra o distanta fata de el.
Maria l-a primit cu bratele deschise si voia sa il tina in brate cat mai mult, mai mereu.
Il alinta, ii vorbea, ii canta si mereu spunea ca este ‘micul meu mic’.
Intre timp Achim a devenit ‘Perfectul meu bebelus’. Imi spune cum asteapta sa il plimbe de mana si mai mereu il tine strans si ii spune ca ‘de mana vor fi toata viata’.
Ma topeste cum il iubeste si cum ii poarta de grija.
De cate ori se intamplau momente de dragalasenie intre ei, ma uitam la Alexandru care mereu i-a privit, a zambit dar nu a vrut sa se implice desi mereu il chemam in joaca. De cele mai multe ori il luam doar pe el in brate si ii povesteam ca asa se juca si Maria cu el cand era bebe si ca il adora pentru ca este primul ei frate. Ca il iubeste asa mult ca a mai vrut inca unul pentru ca ii iesise din piept iubirea pentru el si mai avea de dat. Mereu radea tare si repeta ‘cum sa de-a pe afara iubilea?’.
Au trecut 6 luni si 3 saptamani pentru ca miracolul sa se intample.
Joi Alexandru a venit de la gradinita cu tati (eu eram acasa cu Maria si Achim).
Cum a ajuns acasa a luat-o pe Maria in brate (asa cum fac mereu unul cu altul cand se revad), mi-a dat un pupic si o ‘sculta imblatisale, mama, ca restul sunt la gladi’ si apoi s-a aplecat la ACHIM si i-a dat si lui o imbratisare si un zambet.
Sa-mi pice inima. A fost pentru prima data cand a facut asta si nu am miscat de frica sa nu se razgandeasca.
Vineri am fost cu cei mari plecati de dimineata cateva ore la petrecerea Vampirinei, iar tati a fost cu Achim acasa.
Cand au intrat in casa cei mari, dupa imbratisarea oferita lui tati, s-au dus amandoi la ACHIM sa ii arate baloanele cu Vampirina si sa il pupe pe obraz. Eu iar cu inima saltand.
Seara la somn pupici a primit din partea lui toata lumea, inclusiv Achim.
Sambata mi-a spus sotul cum a vrut sa se joace cu Achim pase, pase cu mingea usoara.
Azi toata ziua i-a dat o multime de imbratisari si l-a dragalit de numa’.
Azi, inainte de somn Alexandru iar i-a dat o imbratisare in pat lui Achim. Maria ii privea zambind cand o aud ‘Mama, Alexandru i-a dat lui Achim o imbratisare calduroasa, invelita’.
Nu stiu de unde a scos-o dar a descris perfect momentul!
Nu stiu exact ce a ajutat la aceasta schimbare dar mi se pare minunat ca in sfarsit isi accepta cu sufletul lui mic si frumos fratele mai mic.
Speram sa fie doar un moment. Nu stiu daca cu fetele e mai usor, atunci cand sunt surori mai mari sau doar Maria este atat de iubitoare de fratii sai.
Nu stiu daca Alexandru ar fi fost primul daca lucrurile ar fi stat altfel.
Stiu ca nu voi putea face lucrurile perfecte intre ei, dar stiu ca voi face tot ce tine de mine ca parinte pentru ca ei sa aiba o relatie frumoasa.
Nu ma astept sa nu se certe sau sa nu isi traga cate o scatoalca unul altuia, dar dupa toate astea imi doresc sa se impace si sa se imbratiseze asa cum o fac acum Maria si Alexandru.
Ce sfat am pentru parinti?
Cartile spun una, copiii nostri pot reactiona altfel. Depinde de personalitatea lor, de timpul lor de a asimila lucrurile noi din viata si de multe altele.
Voi nu renuntati sa incercati prin jocuri si iubire sa ii apropiati. Asta e cel mai important.
Aveti frati? V-a placut sa ii aveti?
Multa grija si iubire!
