Pana la 34 de ani am facut multe, mama mereu zice ca am trait cat altii intr-o viata. Adevarul este ca nu as schimba nimic din ea…
La 18 ani am fost reporter de teren pentru un ziar micut din Pitesti. Cam de atunci stiu si cat se minte in presa scrisa in functie de interese.
Am lucrat in TV (in spatele a ceea ce se vede) pentru cateva luni, cat sa imi dau seama ca nu este pentru mine.
Apoi la 21 de ani, mi-am inghetat anul de facultate pentru a pleca departe. Foarte departe. Pe vremea aceea schimbam 2 avioane. Imi doream mult sa lucrez cu alte nationalitati, convinsa fiind ca voi avea multe de invatat. 2 ani am lucrat in Relatii cu clientii intr-un mare hotel de 5*.
Lumea hotelului este fascinata atunci cand o faci intr-o companie de elita. Lumea in care traiam era total diferita de lumea noastra si de multe ori simteam ca traiesc povestea ‘celor 1001 nopti’. Planul a fost sa plec doar 2 ani si m-am tinut de el, ca schimb de experienta, tin prea mult la tara asta, asa cum este ea, ca sa imi doresc sa traiesc in alta parte.
Cand m-am intors mi-am dat seama ca pentru mine timpul a stat si am observat cat si cum s-au schimbat cei dragi.
M-am angajat in tara ca si Coordonator de Marketing intr-o firma de turism si evenimente. 2 ani in care am invatat de fapt ce inseamna munca din spate al oricarui eveniment, privat sau social.
Am plecat de la aceasta firma in dorinta de ceva nou. Eram ca un cal naravas care avea nevoie de schimbare continua. Am ajuns intr-o multinationala, lucrand in vanzari. ‘Niste nebuni’ care au angajat o fata fara experienta si fara facultatea potrivita domeniului, dar care au fost fascinati de personalitatea mea (conform celei care m-a angajat). Si uite asa am lucrat 5 ani pana sa intru in primul si apoi al doilea concediu de crestere a copilului.
Desi nu m-as fi vazut niciodata un om de vanzari (la interviu directorul de marketing m-a intrebat ce este mai important pentru mine ‘oamenii sau vanzarile, am raspuns fara sa stau pe ganduri ca ‘oamenii’ – fiind convinsa ca nu ma vor mai angaja- fara de care eu nu vad realizate vanzarile) am reusit in scurt timp sa am rezultate foarte bune.
Nimic din toate astea, in schimb, nu m-au pregatit pentru ‘job-ul’ cel mai important din viata mea: acela de a fi mama.
Nu mi-am dorit vreodata vreo cariera insemnata in vreun domeniu, fiind convinsa ca ma voi plictisi prea repede si voi vrea o schimbare, dar in aceasta meserie ‘de mamicie’ imi doresc sa fac cariera.
Imi doresc sa fiu cea mai buna pentru copiii mei.
‘Ei sunt rezultatul cel mai bun al muncii mele’!
Ei sunt visul meu devenit realitate si tot ei sunt ce am eu mai frumos.
Job-ul de mama este 24h din 24h, 7 zile din 7, are putine pauze, dar are si cele mai bune recompense: imbratisari, zambete si iubire.
Job-ul de mama nu te imbogateste fizic, dar o face spiritual mai bine decat orice intalnire cu Dalai Lama.
Job-ul de mama sigur nu primeste vreun premiu sau recognitie publica, dar primeste cele mai frumoase ‘coliere din scoici’.
Mamele nu avanseaza oameni in functii, dar promoveaza omenia in puii lor.
Job-ul de mama nu se compara cu nici un alt job si nici nu am vrea asta!
Multa grija si iubire!
Foto credit: MVPhotography, cand eram insarcinata cu Alexandru si Maria vroia o imbratisare
