‘Nu imi duc copiii la biserica. Nu sunt atee, dar nu vreau sa le inoculez eu in ce cred, ci sa aleaga singuri’ – este afirmatie pe care o aud din ce in ce mai mult la parintii din ziua de azi.
Eu as incepe sa va spun ca nu prea ai ce sa le povestesti copiilor daca tu nu nu crezi sau nu cunosti mare lucru despre religie.
Credinta e dincolo de pereti, biserici, preoti sau carti citite.
Credinta este ceea ce simti profund, in suflet si in inima.
Religia, oricare ar fi aceea, este ceea ce alegem ca si cale spre Dumnezeu.
E mai simplu sa spunem ca nu avem nevoie de cineva intre noi si El, decat sa incercam sa intelegem. Stim oare rostul bisericilor, al preotilor sau ce spune Biblia?
Interpretari ale oamenilor sunt multe.
Oricare dintre noi citeste Biblia, ii poate da diferite sensuri in functie de starea lui emotionala.
Fiecare pasaj din Biblie are o mie de sensuri si fiecare primeste ce simte.
Cat priveste preotii si biserica, ei bine luati de acolo ce are nevoie sufletul vostru.
Cautati, cititi si mergeti unde va gasiti linistea.
Preotii sunt si ei oameni, asa ca nu sunt fara de pacat. Nu va place unul, cautati altul.
De ce alegeti intre invatatori, medici dar nu o faceti si intre preoti si ii judecati pe toti dupa o ‘para uscata’?
Cati ati cautat sa aflati ce inseamna fiecare etapa din slujba de la biserica?
Cati ati cautat sa aflati ce insemnatate au rugaciunile?
Cati ati fost la mai multe religii sa aflati ce spun fiecare?
De fapt, judecati dupa ce vedeti la TV (care in 90% din timp arata doar partea urata, indiferent ca sunt medici, politisti, profesori) si mai putin dupa ce cititi singuri.
Sunt sute de biserici in tara pline de oameni tineri, nu doar de bunici. Dar cine stie de ele daca nu le cautati?
A fi crestin nu inseamna a fi habotnic!
Religia tine de credinta. Daca tu nu simti, ce psa le spui copiilor de ea?
Religia e o alegere personala ce tine de fiecare.
Parintii m-au crescut la biserica, mi-au povestit de Iisus si Dumnezeu ca si cand imi spuneau povesti de cand ma stiu si mereu mi-au dat libertatea de a alege atunci cand m-am razvratit. Pentru ca si eu am facut-o.
La 11 ani le-am spus ca vreau sa merg la penticostali sa vad cum e. Nu m-au inchis in casa si nu m-au facut nici pacatoasa, ci m-au lasat mereu sa aleg sa citesc si sa vad singura in ce cred. Dupa un drum lung, m-am intors in biserica ortodoxa pentru ca aici mi-am gasit linistea sufleteasca.
Ai mei copii merg destul de des la biserica cu noi. (Nu o facem Duminica de Duminica desi mi-as dori).
Ne impartasim toti si le povestesc de Iisus.
Se roaga daca vor (stiu rugaciuni asa cum stiu si poezii. Au invatat singuri pentru ca le-au auzit de la noi) si stiu sa se inchine. Dar le si explic ce inseamna toate astea, pe limba lor.
La varsta la care vor dori vor avea libertatea sa aleaga singuri.
A le povesti de Iisus nu inseamna ca ii speli pe creier si nu vor fi in stare sa caute raspunsuri mai tarziu.
Povestindu-le despre Iisus le veti povesti despre Iubire Infinita.
Dumnezeu nu este nici pedeapsa, nici aruncare in foc.
Dumnezeu te asteapta toata viata sa Il cauti si sa il asezi in inima ta.
Dumnezeu e liniste si bucurie.
Dumnezeu este doar iubire.
Voi le spuneti sau nu copiilor de El?
Multa grija si iubire!
