De câteva zile când mă întreabă lumea ce fac, prin cap îmi trece o singură imagine: eu in vârf de munte, țipând până răgușesc.
Simt că mă sufoc și că nu am aer. În fiecare dimineață mă trezesc și îmi spun că va fi bine, dar apoi mă strigă Maria la baie și observ că nu e așa.
Are rectoragii de 3 săptămâni. I-am făcut o mulțime de analize și biopsie și NU avem nici un diagnostic clar.
De câteva zile e suspectă de boală Crohn, o boală genetică rară la copii.
Azi a venit și rezultatul la testul de alergii trimis în Germania. Nu are alergie la gluten, însă are la ou (deci și fără gălbenuș), la orice din lapte și încă câteva alimente de bază printre care și: morcovi, cartofi, mere.
Totuși, pentru că are colonul iritat, pentru câteva săptămâni va mânca fără gluten.
Duminică a început să ia tratamentul pentru boala Crohn, cu un antiinflamator puternic, plus câteva produse de homeopatie.
Am trimis tot dosarul către Dr. Pop Stănescu de la IOMC și așteptăm … păi, cam orice.
Lamele de la biopsie la duc la alt laborator pentru o a doua opinie.
Caut să traduc dosarul ei în engleză pentru a îl putea trimite la o fundație din America care se ocupă cu boala crohn la copii. Dacă se confirmă, trebuie să facem toate analizele și băieților, fiind o boală genetică.
Simt că pe Lună nu am fost… încă.
Noroc de prieteni buni și dragi care mă ajută enorm.
Eu însă simt că cedez. Știu. Știu că trebuie să fiu tare, să gândesc pozitiv, să….. Dar simt că sunt foarte încordată, îmi cade părul și dincolo de zâmbet se ascunde o frică teribilă. Nu vreau să îmi vărs nervii pe cei din jur (pe soț, căci el de obicei cade ‘victimă’) și pentru că vreau să rezolv problema într-un mod sănătos, m-am apucat să caut un terapeut.
Am câteva recomandări, dar aștept să simt cu cine voi rezona. Tot ce vreau este un spațiu în care să pot scoate toată furia din mine, să plâng liniștită și să mă liniștesc.
Am mai fost la terapie după divorț și știu cât de mult ajută, așa că …voi face terapie.
Pentru cât timp?
Cât voi simți.
Ceea ce vă recomand și vouă atunci când aveți nevoie.
Achim e foarte simpatic. Cred că simte ceva, pentru că îmi oferă multeeee îmbrățișari lungi.
Ați făcut terapie? Ați vrea să faceți?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
