Se stie ca la noi, la romani ne place sa generalizam mult, pe orice subiect..
Unele mame isi cresc baietii intr-o iubire imensa dar in mod egoist, astfel ca atunci cand se casatoresc nici o fata nu este prea buna de baiatul ei.
De aici se naste un fel de rivalitate intre soacra si nora. Si am vazut ‘razboaie’ adevarate intre ele, de le stia tot satul. Mai sa isi scoata ochii una alteia. Ba ca nora nu face nimic din ce trebuie, ba ca baiatul sa aleaga intre soata si mama. Iar unui baiat sa ii ceri asta, nu e corect. Nu vorbim de cazuri unde mamele baietilor erau exagerate si doar pe capul lor, ‘dand-le’ subiecte de cearta.
Fereasca de o astfel de soacra!
De-a lungul vietii mele am vazut muuulte ‘soacre acre’, dar tot pe atatea nurori care din capul locului nu au nici o deschidere amicala macar spre femeia care pana la urma i-a tinut in burta baiatul si la crescut om de nadejde pentru viata sau l-a crescut asa cum a stiut ea mai bine. Nurori care nu isi respecta soacra si o pun la colt cu tot felul de cuvinte urate. Nurori care isi bat soacrele, pacat mare in fata lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte adevarul e undeva … si soacrele si nurorile sunt de mai multe feluri.
Am vazut mame de baieti care din capul locului s-au dovedit ‘acrituri’, in sensul ca oricat de frumos se purta nora cu ea, tot nu reusea sa ii castige simpatia si nici sa-i intre vreodata in voie.
Apoi de ce sa nu zic sunt la fel de multe familii in care soacra nu a intervenit cu nimic in noua familie ci doar cu ajutor si pe acela doar cand era solicitata. Dar si soacrele castiga la fel de greu simpatie din partea nurorilor, cateodata.
Si mai cred ca mai sunt si cazuri fericite printre care ma bucur sa ma numar si eu in care soacra mea a fost painea lui Dumnezeu, cand in orice imprejurare ea nu stia decat sa aline cu o vorba buna, sa mangaie cu un sfat, iar eu am iubit-o si respectat-o deopotriva ca pe propia mea mama.
Cred ca atunci cand vrei sa fie pace si armonie in familia copiilor vei gasi mereu solutii de-ai ajuta discret si DOAR atunci cand o cer.
Sunt soacra de ginere si am doua nurori minunate. Ii iubesc pentru cum imi iubesc copiii si nu m-am bagat nicidata in familia lor. Iar in vizite merg cand sunt chemata, nu am ajuns la usa lor fara sa ii anunt vreodata inainte, asa cum am vazut ca fac unele mame ca ‘surpriza’ pentru copiii lor. Nu au de unde sti ce planuri au copiii si se mai si supara cand copiii nu sunt acasa sau pleaca, ei avand treaba.
Schimba-ti ca mama si ca soacra vorba in miere, cuvintele in dulceata si faptele cu intelepciunea de-a nu le impune cu nimic punctul tau de vedere si va fi mereu armonie.
De a fi mereu langa ei la nevoie si de a sfatui doar cand ei cer asta.
Din care categorie face parte relatia ta cu soacra?
Multa bucurie-n suflet, pace si iubire-n casa!
Bubu
Nota: pe Bubu o puteti citi si pe pagina ei de blog Iza Stoica
