Operatia de cezariana nu este una usoara si recuperarea poate fi dificila. Nu dezbat acum de ce sa alegi sau nu nasterea naturala sau nasterea prin cezariana, ci doar vreau sa povestesc viitoarelor mamici la ce sa se astepte si ce sa faca sa treaca mai usor prin aceasta perioada. Acum, eu am nascut in spital privat, deci nu stiu daca protocolul dupa operatie este acelasi si in cel de stat.
La ce trebuie sa va asteptati?
Imediat dupa ce iesiti din sala de operatie veti fi duse la terapie intensiva. In spitalul in care am nascut este sprijinita si incurajata alaptarea, astfel incat la maxim 2 ore de la nastere (copilul este curatat, masurat, analizat si schimbat) iar dumneavoastra va simtiti cat de cat bine, vi se aduce copilul si o asistenta vi-l aseaza la san. (Nu vorbim de situatii speciale, ci de nastere si copil fara probleme.)
Procolul din spital spunea ca pacienta poate fi mutata in salon abia dupa ce reuseste sa se ridice singura, dar nu mai devreme de 7 ore. In pat, in terapie pe toata perioada cat stai, ti se pun niste saci de nisip pe burta, care sa ajute uterul sa se retraga. (Nu simti dureri ca ii ai, pentru ca oricum ti se dau calmante).
In primele 2 ore eram inca ametita de anestezie si calmante (desi foarte constienta) si ma chinuiam sa incep cu pasul elementar: miscatul degetelor de la picioare! Creierul zicea ‘misca-te’, corpul nimic. Poate fi usor inspaimantator iar eu ma gandeam la oamenii care nu reusesc sa isi miste niciodata picioarele! Groaznic sentiment!
Am reusit sa imi misc degetele!
Dupa vreo 2 ore am reusit sa imi misc degetele. Urmatoarele 2 ore m-am chinuit sa imi misc picioarele, sa le ridic cate un pic. La 5 ore cand mi s-a facut toaleta de catre asistente, am reusit sa imi ridic singura bazinul. Si la ambele cezariene cand au venit sa ma mute, m-am ridicat singurica in sezut, m-am dat jos singura si am facut cativa pasi pana la scaun singura! Vointa a fost mare, durerea pe masura. Calmante ti se administreaza de cate ori este nevoie (dar sa treaca cel putin 3 ore). In prima zi am avut nevoie din 3 in 3 ore, apoi din a doua zi am cerut o data la 4 ore.
Care mi s-a parut a fi cea mai dureroasa parte?
Masajul! Suna bine, dar nu este vorba de orice masaj! La terapie intensiva, din 2 in 2 ore, vine cate o asistenta, iti da sacii de pe burta jos si iti face un ‘masaj’, adica iti impinge cu pumnii apasand puternic pe burta, uterul inapoi. Este foarte dureros, dar daca faci ce ti se spune, poti trece mai repede de moment. Cand iti spune asistenta sa inspiri adanc, asa sa faci, ea apasa de cateva ori pe burta (dureaza 10 secunde) si gata. Daca nu inspiri cand ti se spune inainte de a te apasa, simti durerea mult mai puternica!
La prima operatie, era o mamica langa mine care a trebuit sa fie tinuta de o asistenta pentru a-i putea face masaj si a durat mai mult. Cred ca fiecare om are si un anume prag al durerii. Stiu femei care au cerut calmante o data la 2 ore. Fiecare face cat poate!
Sfatul meu este: cu cat te misti mai repede cu atat mai repede iti revii.
Eu dupa ce am fost dusa in salon, am cerut sa mi se scoata sonda si cu burta ‘in mana’, aplecata de ziceai ca am cocoasa, trangand dupa mine perfuzia, am mers singura la baie. Baia la 2 metri de pat, dar tot mi s-a parut interminabil drumul. In prima zi, singura miscare a fost pat-baie-pat. Din a doua zi am iesit pe coridor de 3 ori pe zi, iar in ultima zi dadeam deja ocoale holului lung si imi indreptam spatele.
Pot sa va spun cu mana pe inima ca nici la prima nastere, nici la a doua nu am vazut o alta mamica plimbandu-se pe hol, desi toate rezervele de langa mine erau pline. Toate aceste lucruri m-au ajutat, pentru cand am ajuns cu Maria acasa (cu Alexandru este alta poveste) si am urcat din prima seara scarile cu ea in brate! Sotul era pregatit sufleteste sa aibe grija de amandoua, doar ca nu a fost nevoie, amandoi fiind pe pozitii pentru ea.
Multa grija si iubire!
