Am plecat la 18 ani de acasa la facultate si am stat la camin. O sa vi se para absurd, dar eu am plecat din Bucuresti ca sa fac facultatea la Pitesti. Buna parte din dorinta parintilor. Ceea ce nu a fost tocmai rau! Ce am luat cu mine a fost „Vocea Parintilor”! Cunoasteti aceea voce interioara pe care noi toti o avem, care ne spune cand sa facem dreapta si cand sa facem stanga.
Tot cum eram invatata acasa faceam lucrurile, desi eram la kilometri distanta. Vara intram in casa la ora 22.00, iar iarna la 19.00, ca si acasa. Intotdeauna am vorbit cu ‘dumneavoastra’ cu cei mai in varsta, asa cum m-au invatat mama si tot timpul am fost punctuala asa cum m-a invatat tata.
Vocea asta a parintilor o am si acum cu mine impreuna cu toate sfaturile lor.
Aceeasi voce imi doresc sa fiu si eu pentru copiii mei, pentru ca atunci cand vor sa aleaga gresit ‘sa ma auda’! Nu ca tip sau ca ii pedepsesc, ci ca le vorbesc cald si cu intelegere. Pentru asta vreau sa le inspir bunele valori, bunul simt si mai ales intelepciunea de a alege bine. Vor gresi? Cu siguranta! Si eu am facut-o, dar nu au fost greseli capitale, nu au fost alegeri finale sau greu de reparat, ci mai degraba experiente care m-au facut omul de azi.
Vocea lor interioara vreau sa fie blanda si vesela, iar asta depinde doar de mine si de anii petrecuti acasa. Copiii vor actiona in functie de ce au auzit, invatat si trait acasa. Indiferent de greseli, alegeri sau varsta ei mereu vor avea nevoie de noi. Daca se vor simti in siguranta cu noi vor veni sa ne povesteasca, altfel, vocea lor interioara ii va face sa fuga.
Fiti exemple bune, fiti vocea lor interioara!
Multa grija si iubire!
