Sunt la Londra de o săptămână. Ador acest oraș: lumea este veselă, nu se claxoneaza, găsești mâncare pentru toate gusturile și ai multe de văzut.
Zilele trecute am vizitat Muzeul de Știință. Este un loc diferit față de muzeele de la noi, unde găsești tot felul de informații și activități interactive. Copiii nu au cum să se plictisească și de fapt nici adulții.
Aici toate muzeele sunt foarte mari, astfel că mai puțin de 3 ore nu stai. Cozi nu sunt și fiecare se plimbă la ce sector dorește să vadă.
Sunt toate categoriile de vârstă și tot felul de vizitatori: de la copiii de școală veniți cu profesoara până la turiști veniți din partea cealaltă a lumii.
Poc, o palmă la fund!
La unul dintre etaje am asistat fără voia noastră la o scenă între părinți și fetița lor de 3 ani. Tatăl o certa pe cea mică pentru că nu voia să meargă singură pe jos și voia în brațe.
Cea mică insista foarte tare și la un moment dat începuse chiar să plângă. Mama nu spunea nimic doar își rotea ochii și ofta obosită. Când fetița a început să plângă tatăl s-a enervat și mai tare pe ea și i-a s-a spus să înceteze. Văzând că nu are sorți de izbândă a scos din rucsac un baton de ciocolată și i-a spus că dacă tace i-l dă. Aceasta printre lacrimi a spus că tace și să il dea.
După alte 10 minute o văd pe fetiță la alt sector țipînd și alergând de nimeni nu o putea opri. Taica-su iar a început să țipe la ea să se oprească. Când a reușit să o prindă, a strâns-o tare de umeri și i-a tras o palmă la fund. Mie mi s-a făcut inima cât un purice și m-am simțit de parcă eu eram fetița aceea. Alex (soțul meu) nu se bagă de obicei unde nu e treaba lui dar de data aceasta nu a putut să tacă, așa că i-a spus tatălui că fetița este obosită și probabil și înfometata (era ora prânzului) și că nu este ok să dea în ea, că cea mică nu are nici o vină și nu a făcut nimic să merite asta. Acesta s-a uitat urât la Alex dar nu i-a răspuns, în schimb a luat-o pe cea mică și au plecat. Nu i-am mai văzut dar sper ca tatăl să nu își fi răzbunat nervii pe copil, așa cum am văzut în alte cazuri.
Nu e prima oară când văd astfel de comportamente.
Nu e ușor să mergi cu un copil în vacanță.
Nu este ușor să vrei să bei o cafea și acesta să ți-o verse (cum mi s-a întâmplat de câteva de ori).
Nu este ușor să mergi la baie și să fie și copilul cu tine.
Nu este ușor să îți fie rău și tocmai atunci copilul să tragă de tine că vrea la joacă.
Nu este ușor să vrei să dormi și copilul să stea treaz.
Nu este ușor să mănânci mereu cu el în brațe. Nu este ușor să vrei 5 minute de liniște și să nu le primești. DAR!
Nu îl certa și nu îl bate când:
1. E agitat, nervos sau obosit. Nu e vina lui!
2. Când țipă. Pur și simplu țipă pentru orice. E un semn în care îți cere atenție și are nevoie de înțelegere mai mult ca oricând.
3. Se miorlaie. Acel miorlait care te macină pe creier de îți vine să fugi. Ia-l în brațe și ‘miorlaiti’ împreună. Se va amuza tare mult.
4. Dacă se scapă pe el. E normal și firesc și o va mai face. Nu îl stresa!
5. Când nu face ce vrei tu. E om, nu robot!
6. Când varsă, răstoarnă, aruncă. E copil și tu o faci!
7. Când e pe plajă și te stropeste cu apă sau cu nisip. Se joacă!
Si mai important: NU il bate pentru nimic in lume!!
Lista e deschisă și sigur sunt multe momente când simțiți că cedați. Nu o faceți! Voi sunteți adulții, iar ei copiii. Respectați-le timpul, rutina, programul și aflați cauza pornirilor lor. Nu țipă doar de dragul de a țipa.
Copiii sunt iubire pură! Nici un copil nu merită să fie atins vreodată de vreun adult!
Urmează vacanța. Înarmați-vă cu răbdare și înțelegere. Vacanța cu copii este pentru copii. Vreți vacanță pentru voi, lăsați copiii la bunici sau mai așteptați să crească un pic….
Multă grijă și iubire!
