Se trezeste dimineata cu zambetul pe buze chiar daca nu a inchis un ochi peste noapte.
Isi face rapid o cafea si se dragaleste cu cel mic.
Apoi mai strange de prin casa si baga la spalat.
Iese afara cu bebe si abia daca reuseste sa isi faca un mic dejun pe la pranz.
Il culca pe Achim in timp ce scrie pentru blog, raspunde la mesaje si mailuri.
E dupa amiaza si ea se gandeste ce sa faca rapid de mancare pentru cina cand vin eu si copiii mari.
Cand ajung acasa ea e cu bratele deschise si ii pupaceste pe rand sau pe amandoi odata.
Ii intreaba de gradinita si ii ajuta sa se dezbrace.
Printre ei, reuseste sa ajunga si la mine.
Ma pupa, imi zambeste si imi spune ‘Bine-ai venit!’.
Toata seara nu stie cum sa faca sa acorde timp egal pentru toti.
Iese afara cu ei, ii spala, cateodata ajunge sa le spuna si povesti.
Mereu il culca pe Achim primul si apoi vine in camera celor mari sa stea de vorba si cu ei si sa ii culce.
E ziua noastra in fiecare zi. Iar ea inca mai poate.
E obosita si ar avea nevoie de o pauza.
Dar nu se lasa.
Cel mai mult ne iubeste chiar si in zilele ei mai putin bune.
Cele mai mari brate sunt ale ei pentru ca incapem toti.
Ea, sotia si mama, careia ar trebui sa ii multumim zilnic, pentru ca fara ea, viata nu ar continua.
Femeile fac Pamantul sa se invarteasca si fara ele, nimic nu ar fi atat de frumos.
Fiecare femeie are greul ei diferit.
Unele femei sunt singure cu copiii cu zilele.
Altele au multi copii si nici un ajutor.
Unele plang de neputinta.
Altele se descurca cum pot.
Dar fiecare dintre aceste femei merita un ‘Multumesc’ in fiecare zi de la soti!
Daca o spun eu zilnic?
Nu, nici eu nu o fac. Uit. Ma iau cu altele.
Dar sper ca sotia mea sa stie cat o iubesc si cat ii multumesc chiar si pentru zilele in care nu apuc sa o fac!
Multumesc, femeie pentru tot ce esti si pentru tot ce faci!
Sotu’ Zanei!
