Aud atat de des ‘Ii dau un desert dupa masa’ sau ca ‘Recompensa pentru ca fost cuminte’.
Sunt curioasa de fapt: De ce simtiti nevoia sa le dati copiilor dulce?
Daca nu aveam copii, intelegeam la nivel de teorie aceasta treaba. Desi, daca as fi stat sa ma gandesc: 1. Eu nu imi iau desert dupa nici o masa (cred ca mananc ceva dulce de vreo 2, 3 ori pe saptamana). 2. Nu ma recompensez niciodata cu ceva dulce (as zice chiar ca mai degraba mananc la suparare).
Intreb serios de ce simt pa6rintii nevoia sa ofere dulce (ciocolata sau altceva) copilului zilnic? Pest tot este plin de informatii in care ni se spune clar ca suntem pe Locul 2 la OBEZITATE infantila in Europa, desi adultii sunt sub 10% din populatia Romaniei obezi, ceea ce arata ca ne ingrasam singuri copiii! Cati parinti vedeti pe strada unde parintii sunt ca trasi printr-un inel, au un regim de viata sanatos iar copilul este supraponderal? Din pacate, eu am multe astfel de cunostiinte. Nici nu vreau sa vorbim despre ce consecinte au aceste lucruri asupra vietii unui copil gras, pentru ca stiu ca le stim cu totii.
Avem aceste date! Le ‘vedem’ pe strada. E copilul vecinei sau chiar al nostru si totusi nu ne oprim. Ii indopam ZILNIC cu ceva dulce.
Nu mi-a spus nimeni nicaieri ca ii da doar Duminica sau la Sarbatori…
De ce ZILNIC? Poate gresesc eu ca mama si sa stiu si eu asta.
Sa fie mai fericiti?
Eu am doi copii veseli si fericiti care rad si se joaca toata ziua. Fara dulce!
Sa fie mai….? Nu mai am argumente…. Ca in afara de asta cu fericirea, nu stiu pentru ce alt motiv i-ai da copilului dulce?
Locul 2 la Obezitate Infantila!
Ai mei mananca mancare normala, facuta in casa, rar fac vreun dulce si atunci cu miere indulcit. Nu cer dulce, decat foarte rar ‘vor catite (clatite), pe care si pe acelea le mananca cu miere.
Ca vad la altii? Si ai mei vad. Nu cer pentru ca stiu ca le face rau. De unde stiu? De la mine. Pentru ca mereu le-am explicat orice si mai ales ce consecinte au anumite lucruri.
Ieri am iesit dintr-un supermarket la 9 dimineata dupa ce lasasem copiii la gradi si in fata mea era o fetita de 4 ani care urla la taica-su ‘Vreau Bounty’.
Pe vremuri mi se zicea ‘Las’ ca vezi tu ca vor creste si vor merge in magazine si vor cere’. Sunt mari si cer 2 lucruri in magazin: Dino (iaurtul sau branzica cu dinozaur) sau ou (oul kinder pe care nici acum, Maria la 3 ani si 11 luni, nu l-a mancat vreodata, ci il cer amandoi pentru surpriza). Nu ca le-as lua-o eu din mana, dar Maria stie ca ciocolata strica dintii si o arunca, iar Alexandru copiaza tot dupa ea.
La gradinita acum 3 saptamani au facut biscuiti cu pudra de roscove. (La aceasta gradinita NU se gateste cu zahar sau ciocolata). Alexandru a papat 2 biscuiti.
Cand am luat-o pe Maria, educatoarea ei mi-a povestit ca atunci cand Maria a vazut biscuitii i-a spus ca ea nu papa ciocolata ca ii strica dintii si mama i-a spus ca trebuie sa mai creasca pentru a-i papa. Educatoarea era uimita de cat de serioasa era si cum i-a refuzat. A trebuit sa ii explice de 3 ori cum mami stie ce biscuiti mananca ea la gradinita si ca nu sunt din ciocolata si ca e ok sa ii pape.
Fata de copiii din magazine pe care i-am vazut urland si tavalindu-se pe jos ca nu primesc o ciocolata, copilul meu nu era nefericit cand a vazut biscuitii si nici nu a vrut sa pape ‘ca nu stie mami’.
Sunt convinsa ca daca inca de la inceput nu li s-ar oferi si li s-ar da inlocuitori sanatosi, TOTI copiii ar reactiona asa. Si daca le-ati explica ce e bun sau rau si i-ati pune sa aleaga. Sau poate le dati rar?
Voi le dati dulce? De ce?
Atentie!! NU e un articol pentru a pune la colt pe cineva, ci de a intelege de ce facem anumite lucruri sau luam anumite decizii. Copiii nostri sunt destepti si vor alege mereu lucruri care le fac bine, doar sa existe cineva care sa le explice aceste lucruri.
Multa grija si iubire!
