Cand apare un nou membru intr-o familie toata lumea se grabeste sa spuna cu cine seamana: ‘are nasul tau’, ‘parca seamana mai mult cu ta-su’, ‘trasaturile sunt ale bunicii’ si lista poate continua.
Dupa ce creste copilul, lucrurile se schimba in alta directie: ‘are temperamentul ma-sii’, ‘la fel de incapatanat ca ta-su’ sau celebra ‘nu stiu cu cine seamana asa razgaiat, serios, cuminte..’.
Caracterul parintilor se vede in caracterul copiiilor exact asa cum se vede si asemanarea fizica.
Copiii invata din ce le aratam, nu din ce le spunem.
Un parinte agitat, inevitabil va avea un copil fara stare, un parinte serios va avea un copil care va zambi foarte putin, un parinte care nu foloseste ‘multumesc si te rog’ va avea un copil care nu va cunoaste aceste cuvinte.
Nu degeaba se spune ca parintii trebuie sa se autoeduce in directia in care isi vor educati si copiii. Faceti un exercitiu cu voi si alegeti ce nu v-ar placea sa ia copilul de la voi. Nu mergeti pe ideea ‘eu sunt deja mare si nu ma mai pot schimba, dar copilul are timp sa invete’. Copilul va invata fix ce ii aratati.
Daca obisnuiti sa tipati la cei din jur, nu te mira cand educatoare iti spune ca al tau copil tipa la alti copii. Daca nu iti respecti sotia, nu te mira ca nici copilul tau nu-si va respecta mama. Daca tu mananci cartofi prajiti degeaba ii impingi lui farfuria cu spanac.
Defectul meu cel mai mare este ca nu sunt diplomata, sunt pur si simplu foarte sincera. Nu, nu am jignit niciodata sau daca am facut-o cu siguranta nu a fost voit. Cu toate astea nu imi doresc ca ai mei copii sa fie la fel de sinceri. Vor avea de pierdut in viata pentru ca nu multi ii vor intelege, asa cum si eu am pierdut anumite lucruri. Stiu ca orice le-as spune copiiilor va avea un efect de 10% daca din modul meu de a vorbi cu cei din jur nu se va schimba. Imi doresc sa fiu un exemplu bun pentru ei, asa ca de ceva vreme lucrez la mine, pentru a ajunge acolo unde imi doresc atunci cand ei vor fi suficient de mari incat sa invete din lucrurile pe care le fac, iar timpul este scurt!
Nu am facut aceasta schimbare pentru mine atatia ani, dar imi doresc sa o fac pentru ei. Imi doresc sa fie o versiune mai buna a mea si pentru asta EU trebuie sa fiu o versiune mai buna a mea.
In fiecare zi ma trezesc, ii privesc si ma intreb ce trebuie sa mai fac pentru ei. Nu a-ti educa copilul e cel mai greu ci a te schimba pe tine pentru el. A te analiza la rece si a dori sa iti schimbi micile defecte pentru ca el sa fie cat mai aproape de perfectiune.
Stiu parinti care au renuntat la fumat pentru copilul lor sau care si-au schimbat tara pentru a-i asigura un viitor mai bun. Suntem capabili de multe sacrificii ca parinti dar pana unde?
Esti in stare de orice pentru copilul tau? Incepe cu tine!
Oamenii fericiti cresc copii fericiti! Tu ce fel de om vrei sa fii?
Multa grija si iubire!
