Nimic nu poate compara laptele de mama si beneficiile asupra copilului si inclusiv a mamei!
Vreau sa va povestesc si despre partea urata, caci, nu totul vine usor doar pentru ca gandesti pozitiv, asa cum am auzit spunand asta un consultant in alaptare. Zilele trecute am citit un studiu interesant, pe care il gasiti in detaliu AICI, dar va voi da doar cateva concluzii.
Stiati ca?
85% dintre mame simt ca nu sunt bune pentru ca nu alapteaza?
77% dintre mame se simt vinovate pentru ca nu alapteaza?
50% dintre mame se simt ‘obligate’ sa alapteze?
48% dintre mame nu sunt sigure ca ceea ce fac este bine?
NU toate mamele pot si NU toate mamele au lapte.
De la Maria am fost foarte preocupata de acest aspect! Am citit mult, am fost la cursuri cu un consultant in alaptare, am trecut de furia laptelui si totusi NU am putut alapta la Maria, iar la Alexandru am facut-o foarte putin.
Am citit articole scrise de mame care spun ca daca iti iubesti suficient copilul laptele vine de la sine, ca daca gandesti pozitiv, laptele curge singur, ca daca nu ridici copilul de la san este suficient ce curge pentru cel mic! Citeam chiar povestea unui consultant in alaptare care a ajutat o mamica la cateva luni bune de cand nu avea lapte sa ii vina laptele!
Nimeni nu vorbeste despre cat de greu este, despre durerile groaznice prin care trece o mama, despre refuzul micutului de a papa, despre plansul lui interminabil, despre epuizarea care te invaluie, despre miile de ore de somn pierdute (pe care nu le recuperezi niciodata), despre calitatea laptelui care este foarte diferita la fiecare mama!
Ca si in nasterea naturala, unde exista mame norocoase cu nasteri de vis, la fel este si in cazul alaptarii! Sunt mamici care si-au pus puii la san si nu s-au mai dezlipit de acolo! Dar sunt foarte, foarte multe mamici chinuite de aceasta vinovatie, din cauza articolelor de mai sus citite si care le fac sa se simta mame mai putin bune! Mame care se chinuie, care intra in depresie pentru ca nu au lapte, mame care urasc primele luni de mamicie din cauza durerilor de sani! Aud des si varianta ‘dar pe vremuri cum era?’ Ei bine eu si fratii mei am crescut cu lapte praf, mama neavand lapte!
Maria a venit la 35 saptamani! Un prematur de 2.780 care nu avea suficienta forta sa traga la san! Am folosit pompa de san din spital. In primele zile a fost suficient ce scoteam eu. Am baut ceaiuri, am luat pastile, am facut masaj, am stat de vorba cu un consultant in alaptare si am trecut prin furia laptelui 2 zile! Micuta mea nu a papat la san niciodata! O puneam cat de des, dar nu era interesata de san. Dupa o luna mi s-a oprit si putinul lapte pe care il aveam si nu am mai putut continua procesul alaptarii.
Nu am lasat-o flamanda si nici sa urle de foame! Nu sunt de acord sa-ti lasi copilul nemancat, nedezlipit de san, ca sigur la un moment va manca si va veni laptele! Mi se pare barbar ca o fiinta asa mica sa fie lasata flamanda pentru ca asa scrie in carti! Cunosc mamici care plangeau cu copiii in brate asteptand sa vina laptele!
La Alexandru, copil de 34 de saptamani, primele 10 zile in terapie intensiva, tot cu 2.700. O singura masa o avea de lapte praf pentru restul scoteam suficient cu pompa! Stiti cum e sa folosesti pompa, copilul fiind in spital, tu sa te rogi sa traiasca, sa plangi de dor si durere, sa treci prin furia laptelui fara copil langa tine? Dupa 11 Zile a iesit din spital cu recomandarea clara de a NU-l pune la san inca 3 saptamani, el facand un pneumotorax in spital, neavand voie sa faca efort!
Am reusit sa mentin lactatia cat au trecut cele 3 saptamani si in sfarsit l-am pus la san. Pentru cateva saptamani am experimentat minunea alaptarii. Este o minune si un sentiment inegalabil. Ce mi-as fi dorit sa il traiesc si cu Maria! Sa o privesc cum il priveam pe el atunci cand sanul meu ‘prindea viata’ cand Alexandru papa linistit! Da, nimic nu se compara cu acele momente! Din pacate cu multa durere, am renuntat singura treptat dupa cateva saptamani!
Am renuntat singura! Nu am facut fata alaptarii!
De ce? Eram singura acasa cu 2 copii mici, ajutor avand doar noaptea de la sot! Dar cum sa fac fata oboselii, efortului de a alapta (tot procesul durand 40 minute si papa si completare de lapte praf, neavand suficient eu) cand fetita avea si ea nevoie de mine, voia sa ma joc cu ea, sa ii acord atentie, iar cu cel mic stateam o ora la fiecare 3 ore! Cum sa fiu odihnita cand noaptea ma trezeam din 2 in 2 ore?
Pentru binele ambilor copii am ales sa fiu o mama vesela, odihnita, capabila sa ii iubesc si sa ma bucur de ei si ei de mine nu sa fiu campioana alaptarii.
Sa ma judece cine isi doreste, eu nu ma simt vinovata! Imi ador copiii si fac orice pentru ei! Iubirea mea nu sta nici prin cum i-am adus pe lume (cezariana) si nici prin faptul ca au mancat lapte praf!
Mamici dragi, doar cele care au trecut prin chinuri groaznice stiu cate dureri indura o mama pentru copilul ei!
Din pacate, prea multe mame refuza sa faca un al doilea copil de frica alaptarii si a durerilor avute! Prea multe mame nu se bucura de copil concentrandu-se pe procesul de alaptare!
Iubiti-va copiii si acceptati ca faceti ce puteti si ce tine de voi dar nu lasati sentimentul de disperare si vinovatie sa va acapareze!
Iubiti-va mamici cu tot ceea ce sunteti si puteti!
Grija, timpul, rabdarea si imensa iubire pentru copil va face mame bune! Nimic altceva!
Multa grija si iubire!
