Asta e concluzia mea dupa 3 zile de petreceri de copii, ca sunt un mega maraton pentru parinti.
Sambata dimineata Maria a plecat la petrecerea unui coleg de gradi, impreuna cu alta colega (fiind singura cu 3 acasa, nu am mai indraznit sa plec cu toti).
La pranz a venit acasa la somn si seara am fost la Zurlandia cu ei.
Prima zi nici nu am simtit-o!
Duminica dimineata am plecat si cu tati iar la Zurlandia iar seara am plecat toti impreuna, aproape de casa la o alta petrecere de la grupa Mariei. Terasa, aer curat, profa de sport de la gradi si loc de joaca. La un moment dat in ceata de copii ii numaram si pe ai mei sa vad daca sunt pe acolo. Mi-a placut de Alexandru care desi era cel mai mic dintre copii, a participat voios la toate activitatile.
Duminica seara deja simteam cum imi ard talpile. Noroc cu sotul si masajul facut de el.
Ei, dar luni, deja petrecerea s-a mutat la o ora distanta, la o ferma foarte draguta langa Ploiesti.
Aici a fost cireasa de pe tort: piscina pentru copii, bataie cu apa, schimbat de cateva ori de hainele ude, inaltat zmeie, plimbat prin gradina cu pomi fructiferi, trait experienta carutei trasa de….. o ceata de tatici (caii se odihneau).
Cel mai cuminte a fost Achim care a dormit toate petrcerile.
Cum e pentru copii?
Joaca, joaca si iar joaca!
Cum e pentru parinti?
Da-i apa, da-i mancare, face caca (aici a fugit ta-su acasa cu Alexandru, ca are rutina lui), da-i un țiți, inalta zmeie, joaca fotbal, spala-l, schimba-l, da-l cu crema, pazeste-l ca vrea sa se arunce in cap… De multe ori nici nu apuci sa inghiti ceva.
Daca alergam la maraton sau la vreo cursa cu osbtacole sigur nu eram asa obosita. Cred ca si acolo aveam pauza, ceea ce nu se intampla cand esti parinte.
Pe drumul de intoarcere cei mari mi-au cerut sa le spun o poveste. Nu am putut. De oboseala nu puteam vorbi, asa ca i-am rugat pe ei sa imi spuna una. Alexandru incepuse sa imi spuna o poveste cu o furnica iar Maria a vrut sa cante. Noroc de copii de adorabili cand mami nu mai poate.
Concluzia comuna a parintilor a fost una: de cand esti parinte mergi mai rar (spre deloc) la petrecerile de adulti. Cele mai dese sunt cele pentru copii, iar acelea doar petreceri nu sunt pentru parinti. Dar ce nu facem noi pentru ei?
Voi cum simtiti petrecerile de copii?
Multa grija si iubire!
