…..ii vedeam cum se joaca. Maria radea din toata inimioara la gluma spusa de frati-su si se amuzau de ‘putina de unt’, expresie auzita acum 2 seri la o poveste pe care o tot repeta amandoi in diferite alte situatii.
Eu ii priveam si imi simteam sufletul de de toate si de nimic specific.
Deodata am simtit alunecand prima lacrima pe obraz. Mi-am sters-o rapid sa nu ma vada ei, dintr-un gest reflex pe care il avem toti ‘sa nu ma vada copilul plangand’.
Apoi am simtit a doua lacrima si mi-am dat seama ca nu mai vreau sa ma sterg si ca nici macar nu voiam sa ma ridic din varful patului de unde ii priveam.
Aveam nevoie doar sa plang, fix acolo unde eram. Si daca ma vad ce? Nu le spun eu mereu ca si parintii plang? M-au mai vazut si acum un an, dar nu mai tin minte foarte bine.
‘Alexandru, mama plange’, o aud pe Maria ca ii spune lui frati-su la un moment dat.
S-au oprit amandoi din joaca si au venit la mine.
Maria mi-a luat capul in bratele ei si m-a mangaiat pe par.
‘Mama, stai in bratele mele si am eu grija de tine. Iti sterg lacrimile cum faci tu cu ale mele si te las sa scoti plansul din tine. Haide mama plangi ca dupa aceea sa iti lipesti inima de noi’.
Am stat la ea in brate si am plans incet.
Ma uitam la ea cata grija are de mine si ma intrebam cum micul meu ghemotoc a ajuns atat de mare, cum ma tine in brate si cum imi sterge lacrimile atat de frumos.
Alexandru a venit si el si mi-a dat o imbratisare.
‘Mama, de ce plangi?’.
‘Mi s-a terminat puterea iubitule. Azi s-a terminat bateria si nu mai stiu ce sa fac, asa ca plang un pic’.
In momentul ala Alexandru ne-a dat o imbratisare mare (de 5 secunde, ca atat a tinut rabdarea lui) si mie si Mariei si ne-a spus ‘Acum va dau din puterea mea, care e mare sa deveniti si voi puternice’.
Cand s-a desprins, m-a intrebat:
‘Gata mama, a trecut? Doar ti-am dat o imbratisare, deci sa nu mai plangi.’ Si a plecat la joaca.
Si nu am mai plans.
Si voua vi se mai termina bateria?
Multa grija si iubire!
