Zilele trecute am fost în parcul Mogoșoaia cu piticii mei. Printre clipe de veselie și joacă, au fost și certuri și țipete și multe chiote. Sunt obișnuită cu ‘zgomotul’ pe care îl aducem în jurul nostru și tocmai de aceea încerc să mă pun mai departe de ceilalți oameni, ca să nu deranjăm.
Am fost cu păturica, paletele de badminton, câteva gustărele și apă.
Ne-am jucat pe rând cu paletele, Achim a alergat desculț în iarbă, au făcut concurs de alergat la copac și s-au certat și pe locul în brațele mele când au obosit.
Adică nimic neobișnuit.
După două ore am plecat spre casă. Pe drum spre mașină, o altă mămică cu 3 pitici (doi gemeni de 3 ani și unul de 5) care țipau la picioarele ei, ea abia trăgându-și sufletul, îi strigă unui cuplu cu un copil de 4 ani: ‘Tu să îmi spui că nu sunt o mamă bună când vei avea 3 copii după tine, nu când vă învârtiți doi după unul’.
Am zâmbit către ea cu tot sufletul.
Nu știu ce se întâmplase de le-a spus asta dar știu că și mie mi-a venit să o spun cu voce tare în anumite situații din viața mea.
De ce vă scriu toate astea?
Pentru mamele care primesc ‘priviri încurajsatoare’ vă spun să le ignorați. Oamenii nu știu cum este să fie în locul vostru, dar știu să judece. Nu știu cât ați dormit, dacă aveți ajutor, dacă ați mâncat ceva în ziua respectivă. Ei știu să arate cu degetul și să se ridice în felul acesta pe un piedestal de unde să privească alți părinți de sus.
Piedestalul de părinte bun însă, nu este construit pe zilele proaste a altor părinți cu copiii lor, ci din zile frumoase cu proprii copii.
Dacă vedeți o mamă că abia își trage sufletul, sunt câțiva (de la 2 în sus sunt câțiva 🤣) copii pe ea, vă rog oferiți-i înțelegere, priviri blânde și zâmbete. Sunt suficiente propriile sentimente de vinovații pe care și le face la fiecare final de zi, când nu a reușit să le facă pe toate perfecte!
V-ați simțit în postura mamei? Dar în postura celei care privește de sus?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
