Imi pare tare rau de fetita din Caracal care a fost rapita si ca exista dubii despre viata sau moartea ei. Disparitia ei a trezit in mine amitiri ce s-au vrut uitate…
Imi aduc aminte si acum cu fiori de groaza ca fetita mea nu avea mai mult de doi anisori, nu putea sa urce sau sa coboare scari, cand in biserica fiind, in doar o clipa de neatentie sa nu o mai aud langa mine.
Am inceput sa intreb lumea in dreapta in stanga disperata cand am realizat ca nu o mai vedeam, cand cineva mi-a zis ca a vazut ca iesea pe poarta biserici un domn cu o fetita in brate.
Alerg eu iesita din minti strigand cat ma tineau plamanii: Ana – Maria… Ana – Maria!
Vad la mijlocul strazii ca se indepartase de biserica circa 200-300 metri un domn ce alerga cu ea in brate. Cand si-a auzit numele a inceput sa tipe si sa dea din maini si din picioare. Domnul a lasat-o jos (nu i-am vazut decat spatele, dar tin minte ca era bine facut si in costum negru) si a fugit.
Alerg eu disperata urland de furie, ajungand la fetita mea si mi-o iau in brate si incep sa plang tremurand pe umarul ei mic.
Inca nu stia sa vorbeasca bine, spunea doar mami si tati, dar mi-a luat fata in manutele ei mici si m-a privit cu ochii tristi spunand soptit: „mami… mamii… mamii…
Din acel moment am inteles ca trebuie sa-i invat sa nu accepte nimic niciodata de la straini.
Asa ca le repetam obsesiv de cate ori iesau afara:
Sa NU vorbiti cu straini! Sa nu va uscati in masina lor! Sa nu mancati nimic de la nimeni! Si mereu sa tipati daca cineva pune mana pe voi!
Se spune ca pe vremea lui Ceausescu oamenii erau mai in siguranta. Intamplarea asta a fost in 1985. Adevarul este ca si atunci dispareau copii, daor ca cei prinsi erau aspru pedepsiti!
Eu asa mi-am crescut copiii, sa nu accepte nimic de la persoane necunoscute.
Simt si acum un fior rece pe sira spinarii numai cand ma gandesc ce putea sa i se intample doar pentru o clipa de neatentie. Nu judec parintii care isi lasa copiii sa vina cu ‘ocazia’ dar dupa atatea intamplari, sper sa fie cat mai putini copii care sa o faca.
Invatati-va copiii de mici sa nu accepte NIMIC de la persoane necunoscute.
Cu totii facem ce tine de noi ca parinti, dar cu toate sfaturile date, orice se paote intampla atunci cand copilul a iesit pe poarta. Traim intr-o lume nesigura si putem doar sa ne rugam sa fie bine si ocrotiti de oameni de tot felul.
Voi ce sfaturi le dati copiilor?
Sa aveti bucurie-n suflet, pace si iubire-n casa.
Bubu
