In ziua in care mi-am luat permisul, prietenul de atunci m-a felicitat si pentru a sarbatori mi-a propus sa plecam a doua zi la munte.
Vesela nevoie mare a doua zi, urcam bagajele in masina si cand sa urc in masina, prietenul imi da cheia si imi spune ‘Tu conduci’.
Mi-au inghetat picioarele! Era vineri seara, ora de maxim trafic, in mijlocul Bucurestiului, traseu plin de serpentine dupa…. O nimica toata adica.
Urcam in masina, imi aranjez tacticos onglinzile, scaunul si pornim. Nu iesim bine de la Piata Unirii ca deja prietenul ma intrebase toate semnele de circulatie de pe margine.
Iesim cu chiu cu vai din Bucuresti. Doar o ora ne-a luat. Plecam spre Ploiesti. Viteza maxima 90 km in afara localitatii si 50 in localitate. Stateam linistita pe banda mea si nu bagam in seama pe nimeni care ma claxona. Prietenul o tinea una si buna cu semnele.
Incep serpentinele dupa Valenii de munte. Aici incepe si haosul.
Nu puteam urca cu mai mult de 20km/h!!!!!Prietenul urla sa bag mare, coada si claxoane de tot felul in spatele meu, lacrimi siroaie pe fata mea! Dar nu ma dadeam jos neam!
2 ore din Valenii de munte pana la Cheia. Cine cunoaste zona stie ca nu se fac mai mult de o ora, chiar 45 de minute.
Plangea camasa de pe mine, eram un pachet de nervi si imi venea sa il strang de gat pe prieten. Tot ce visam era sa deschid portiera si sa ii fac vant…. dar nu ziceam nimic. Plangeam si mergeam.
Ajunsi la destinatie, coboara prietenul din masina, ma imbratiseaza si imi spune ‘Am toata increderea ca vei fi un sofer bun. Nu ai cedat in conditii de stres’. Va las doar sa va imaginati ce am putut scoate din mine dupa aceste cuvinte si cam cat am putut urla la el…..
Asta se intampla acum 9 ani si lasand la o parte modul traumatic in care omul s-a gandit sa imi de-a o lectie, totusi, am fost mandra ca nu am cedat si nu am coborat din masina pana la destinatie.
De atunci am condus aproape 300 mii de kilometri prin toata tara si in afara ei. Am avut si 3 accidente (o sa ca povestesc intr-un articol viitor despre cum sa le faceti fata dupa) si ador sa conduc.
Nu va imaginati ca sotul meu nu comenteaza cand e in dreapta. Si eu o fac!
Dar, pentru a evita certurile am ajuns sa stabilim niste reguli:
1. Soferul DECIDE:
Traseul pana la destinatie! (Chiar daca alege o ruta ocolitoare)
Viteza de deplasare (chiar daca face cu 2 ore mai mult)
Cand si daca depaseste (Abtine-te de la ‘Baga-te acum!’)
Cand, unde si de cate ori face opriri (Ce daca ajungeti maine? Cine sa grabeste?)
2. Drepturile celui din dreapta:
Sa TACA!
Daca VORBESTE sa o faca DOAR pentru a incuraja, sustine, spune vorbe dulci celui care conduce
Sa NU ridice vocea in nici o circumstanta!
Sa NU comenteze, critice, judece ce face soferul!
Sa ofere apa si mancare daca este nevoie!
Am o veste proasta pentru sotii!! Regulile de mai sus sunt aplicate si cand SOTUL E SOFERUL!! 😊
La voi cum sunt drumurile cu barbatii langa voi?
Multa grija si iubire!
