Ieri am fost mai devreme să iau copiii de la grădiniță. Când am ajuns un tătic își aștepta băiețelul.
Când acesta a venit l-a rugat pe tatăl său să mai rămână. Avea lacrimi în ochi și fața tristă.
Tatăl l-a privit cu drag și cât a luat bagajele de la educatoare, încerca să îi spună celui mic că îi spune în mașină despre ce este vorba.
Băiețelul insista și tot insista la el.
Tatăl nu a cedat și blând după ce au făcut câțiva pași, s-a lăsat la înălțimea copilului și a început să îi povestească de ce trebuie să plece și că îi pare rău că nu îl mai poate lăsa. Au stat de vorbă aproape 5 minute. În tot acest timp, și-a sprijinit băiatul, i-a spus că îl înțelege și a continuat să explice de ce trebuie să plece pe un ton cald.
În final băiatul i-a dat o îmbrățișare și s-a urcat liniștit în mașină.
Uitându-mă la ei, m-am întrebat de ce nu ne iese mereu și de ce nu la toată lumea?
Acum ceva vreme am fost într-un magazin unde un tătic își trăgea băiatul de 5 ani după el, spunându-i că de aia nu ‘merită’ nimic pentru că nu este ascultător.
Și băiatul acela avea lacrimi în ochi și privirea supărată. Nu țipa, nu făcea vreun tantrum, ci doar îi cerea tatălui său să îl asculte. Tatăl însă era prea furios să mai fie prezent pentru fiul său. Uităm câteodată sau poate chiar nu știm, că ai noștri copii nu sunt roboți și nici mici animăluțe să facă totul la comandă. Sunt oameni ca noi! Au nevoie să fie ascultați, înțeleși și liniștiți.
Sigur, că toți părinții își mai pierd cumpătul. Și noi avem zile grele când ne este greu să ne controlăm emoțiile sau sacul de răbdare s-a terminat. Totuși, cred că dacă ne-am pune o secundă în locul lor, am face un efort extra.
Ieri am văzut un alt exemplu despre cât de repede se aranjează lucrurile cu un copil, dacă îi oferim atenția și înțelegerea de care are nevoie.
Sunt și tătici magici și din ce în ce mai mulți!
Ai un tătic magic acasă? Distribuie articolul și/sau dă-i tag să îl feliciti!
Viața e o bucurie!
Ana Maria
