Pana sa devin mama nu rezistam cu mai putin de 8 ore dormite pe noapte. Legate, nu imprastiate…
Aveam o rutina clara: la maxim 11 eram in pat si la 7.30 – 8.00 trezirea.
Nu am fost vreo petrecareata niciodata si nici nu am inteles partea cu trezitul devreme ca sa alergi, scoti catelul, iesi din casa…
Pentru ce? Viata e scurta si mie imi place sa o dorm.
Ei si a venit Maria. Panica mea cea mai mare a fost de cum o sa ma descurc fara 8 ore de somn.
In prima luna si jumatate a stat si tati acasa si faceam cu schimbul. Apoi a mai venit mama inca o luna si tragedia a fost din a treia luna cand stateam singura cu ea. M-am decurcat si atunci: dormeam un somn pe zi cu ea (minim 2 ore).
Cand a venit Alexandru aveam 2 mici si incepuse sa mi se faca dor de perna rau. Intrasem pe un pilot automat de mamicie si reactii, astfel incat habar nu aveam ce scriu de multe ori (incepusem blogul) sau ce stabilesc cu sotul (asta era grav 😂).
Dupa un an lucrurile s-au asezat si mi-am linistit si eu creierii.
Si a venit mogaldeata numarul trei. Si iar ma trezesc noptile (cam de 2,3 ori..stiu ca se poate si mai rau) si ma uit la ceas si numar cate ore am dormit si cate mai dorm pana la urmatoarea lui masa. Cand numar orele dormite imi cam da cu virgula. Dorm intre 5 ore adunate, nuu legate si 6 jumate (daca sunt norocoasa). In weekend am noroc ca sotul ma lasa sa dorm pana la 9, 9.30 si sta el cu toti 3. Le pregateste micul dejun si se joaca.
Dar in jur de 9 dimineata ‘bestiile’ adorabile trantesc usa la dormitor si sar amandoi pe mine sa ma anunte ‘Mami, s-a trezit si soarele de mult. Hai afara!’.
De cele mai multe ori am impresia ca un pitic m-a lovit cu ciocanelul peste fiecare particica a corpului. Mai rau e cand si prin cap a trecut o gasca de elefanti roz iar cand ma ridic de pe perna imi suna urechile. Ziua mi-o petrec cel mai des incercand sa imi tin ochii deschisi, desi de multe ori ma simt ca Tom care isi punea scobitori la pleoape pentru a le tine deschise. Mama, de cate scobitori am si eu nevoie…
As vrea sa dorm ziua cu el asa cum am facut cu ceilalti doi, dar Achim are un radar de bebelus special: daca doarme singur, doarme si 2 ore legate. Daca cumva indraznesc doar sa ma lungesc langa el, instant da alarma si tipa cat il tin plamanii, un fel de ‘Trezirea, mami! Si priveste-ma cat sunt de dragalas, dar sa nu dormi’!
Stiu ca stiti despre ce vorbesc. Toate mamele traiesc aceleasi lucruri si viseaza la ore de somn neintrerupt.
Stiu ca imi va fi dor de ei mici dar sigur nu imi va fi dor de trezirile noaptea si dorinta de a mai dormi macar inca o jumatate de ora.
Voi dormiti mai multe ore?
Multa grija si iubire!
