Azi am țipat de 2 ori la micuții mei și după ce am terminat de făcut asta, l-am luat la rost și pe taică-su că nu mă înțelege.
Casa e un haos (doamna de la curățenie este încă în spital cu nepoata ei, deja de 3 săptămâni), coșul de rufe e plin, mâncare nu am făcut (trăim cu mâncare comandată sau gătit mai rapid de 5 minute), am părul nespălat de 5 zile și nici azi nu am făcut-o (poate mâine, trăiască samponul uscat), de făcut unghiile nici nu se pune problema, iar creierul meu doarme.
Îmi vine să mă întind pe jos și să dorm. Mă doare fiecare părticică din corp (pe de-o parte pentru că dorm chircita pe latul patului între cei doi minunați, pe de alta parte de la oboseală). Cred că aș putea dormi în picioare fără probleme.
Dimineața i-am pus la desene și eu m-am pus pe jos lângă ei. Maria s-a uitat la Mickey iar Alexandru a stat cu spatele la TV (nu e pasionat de TV), călare pe mine și a răsfoit o carte pe pieptul meu. Cum am lăsat capul o secundă pe spate cum am primit o lovitură de suzetă fix în frunte să mă trezesc.
Am țipat la ei!
Maria voia un puzzle pe care îl voia și Alexandru (de obicei stau lângă ei și negociem timpul de joacă pentru amândoi). Azi voiam să îl iau și să îl fac praf. Nu am putut negocia nici măcar cu mine însămi să respir și să nu țip.
Alexandru nu a vrut măr (deși îi plac foarte mult). Azi strumful nedormit și-a făcut de cap și îmi imaginam cum il indes pe gât. NU! Nu am făcut-o! În schimb am țipat la el…
Alex nu mă place prea mult zilele astea, sinceră să fiu nu îl condamn. Nici eu nu mă plac prea mult. Am țipat la el, aproape la fiecare conversație avută. Cum încercăm să nu tip la copii, mă duceam la ‘sacul de box’. Deși soțul meu (și nici un alt soț) NU ar trebui să fie saci de box.
Azi am uitat să scot gunoiul așa că voi sta cu el până luni. Trăiesc cu cafea și multă ciocolată și încerc să înghit ceva din mâncarea copiilor. În casă sunt 26 de grade iar mie îmi este frig. Am 8 ore de somn în ultimele 48 de ore și încerc să fiu coerentă.
Alexandru a stat treaz în fiecare noapte câte 3, 4 ore. Ghiciti cu cine?
Sunt o mamă groaznică!
Mă simt o mamă și o soție groaznică dar nici nu mă pot controla. Nu atunci când mintea mea pur și simplu nu mai funcționează. Nu atunci când intru pe modul de Zombi. Nu atunci când abia îmi țin ochii deschiși.
Știu teoria, practica mă omoară zilele astea. Știu că vor trece și aceste zile și că va fi iar bine. Știu că sunt o mamă minunată (de obicei) dar e ok, mă accept și așa groaznică cum sunt acum. Și sentimentul de a te simți o mamă groaznică e bun. Îl îmbrățișez și mâine voi încerca să fiu mai bună, mai răbdătoare și să nu țip.
Voința asta cu demonii lipsei de somn se bat cam mult zilele acestea. Dar sunt doar zile și vor trece!
De dimineață m-a sunat fratele meu mai mare. A vorbit cu mine vreo 20 de minute timp în care mi-a zis La mulți ani de 3 ori. Abia la sfârșitul conversației mi-am dat seama CĂ E ZIUA LUI! (Să vă mai spun cât îmi ador frații? căci am 2)
Pentru cei care mă urmăriți, știți că zilele acestea sunt doar eu și picii acasă, tati fiind plecat 5 zile. Nu este prima oară când stau doar eu cu ei, au mai fost câteva delegații, chiar mai lungi, în care copiii au fost și raciti, dar nu ca acum…. Copiii mei minunați nu au nici o vină. Ei vor joacă și atenție așa cum le-o ofer în fiecare zi. Ei nu știu că eu sunt doar nedormita.
Mai am încă 2 nopți și sâmbătă vine tati. Abia aștept să îmi pot lipi capul de el și să treacă tot. Nu mă place zilele astea dar mă iubește mai ales când sunt groaznică iar asta mi se pare minunat.
Sunt mamă și atât pot!
Multă grijă și iubire!
