Zilele acestea suntem in „focuri” cu bebe Achim si presimt ca o vom lua de la capat cu stereotipiile societatii:
• Dar nu vor fi ceilalti doi gelosi?
• Dar sigur nu o sa puteti sa aveti acelasi program cu toti 3
• Dar nu o sa aveti timp de toti 3 la fel… si multe altele.
Eu sunt convins ca ne vom descurca de minune, asa cum a fost si cu ceilalti doi, desi ne-am cam iesit din mana clar. Pe Achim l-am schimbat in prima zi de 3 ori in 2 ore pentru ca nu ne-a iesit cu scutecul cum trebuie si a udat tot. Cu exercitiu sigur reintram in cursa…
Eu am stat mai mult cu micutii mei zilele in care a fost Ana in spital si am avut ceva timp de calitate printre muci si febra, dar se pare ca si asa Maria a avut timp sa cugeteze mult si m-a socat cu o gandire capcana.
Linistita fiind la mine in brate, alaturi de frati-su si uitandu-ne la un desen inainte de programul de seara imi spune calm, adanc si serios: ‘Eu nu m-am decis cum vleau sa fie sotul meu si deja am 4 ani. Cum il voi lecunoaste?’
Va spun sincer ca am tacut, m-am facut ca nu aud, ca poate trece, ca zice Alexandru ceva si ma scoate, dar nici pe departe… gascanul asta mic m-a afundat in cele mai dubioase discutii cu o replica seaca… „Taaati, vezi ca ti-a zis Maria ceva, raspunde-i”. Am simtit ca parca erau vorbiti mosmondeii astia doi, parca facusera un complot. Eu cu mintea in alta parte da-i si investigheaza. Habar nu aveam de unde sa incep…
Am luat taurul de coarne, m-am ridicat, am baut un elixir negru rece si am plonjat in gol fara parasuta: „Pai.. iubire mica, crezi ca nu o sa reusesti sa te decizi?” Si am primit un raspuns foarte sec :”Pai eu m-am decis dar cum voi sti eu ca el va fi asa cum voi vrea eu ca si cameleonul e cum vrea el…”
♤○■°{》○◇•[♡
Mi-am spus clar ca sunt tampit… ce sa ii raspunzi unei fetite de 4 ani.. care iti da si replici de genul asta?
Acum tot ce am putut drege a fost sa ii inspir increderea in oameni, in orice circumstante si ori de cate ori este nevoie, sa ii spun ca trebuie sa aiba rabdare si sa incerce sa cunoasca cat mai multi oameni astfel incat sa invete de la fiecare despre acestia si sa poata recunoaste calitatile si defectele oamenilor.
‘I-am spus ca in viata e ca atunci cand desenezi. Unele desene vor fi mai frumoase altele mai mazgalite, dar cu mult exercitiu vei invata sa faci orice desen oricat de greu ar fi.
Ca oamenii sunt ca o mare salata de fructe in care nu toate fructele sunt la fel. Fiecare este diferita in felul ei la gust, unele mai dulci altele mai acre, dar impreuna au un gust delicios. Si ca sotul ei trebuie sa fie ca o salata de fructe, dar sa aiba mai multe fructe din cele care ii plac.’
Nu stiu exact ce efect a avut si ce a inteles ea din explicatiile mele cel putin ciudate dar concluzia ei a fost ca vrea sa manance o capsuni si un mar… deci dragostea trece prin stomac indiferent de varsta.
Sotii vostri s-au pregatit de astfel de intrebari?
Sotu’ Zanei
