Prietena mea Ioana este una dintre mamicile luptatoare care si-au dorit mult timp sa aiba un copil si care a venit greu. Mai exact dupa 7 ani.
7 ani in care incercase cam de toate, inclusiv FIV de 3 ori.
Intr-un final cand a simtit ca nu mai poate face stresului, a renuntat la idee si a plecat in concediu cu sotul. (Sot care este alt erou. Nu poate fi usor ca 7 ani sa faci sex ‘programat’, sa ai langa tine o sotie plina de hormoni de la toate nebuniile de injectii si pe scurt viata voastra sa se invarta doar in jurul unei dorinte.)
Iata, ca dupa 7 ani au zis ‘Gata’ si au plecat in doi intr-un concediu cu mult soare si apa.
Mare le-a fost mirarea cand la intoarcere au venit 3. Asta a descoperit dupa alte doua saptamani cand ei ii era rau cu greturi. Crezand ca este bolnava a aflat la medic ca de fapt asteptau un bebe.
Nu va pot descrie bucuria si fericirea lor.
Au trecut usor de cele 9 luni si in viata lor a ajuns o mogaldeata de fetita cu ochii verzi, Ariana.
Viata de mama si parinte asa cum o stim cu toate nu aduce doar gangureli si zambete, ci si multe nopti nedorite, oboseala maxima si presiune (presiune pe care cei din jur sau chiar noi o punem asupra noastra).
La primul copil, mai ales cand este atat de asteptat, si Ioana a incercat sa ii aduca si soarele micutei. Doar ca in tot acest proces, oboseala si epuizarea si-au spus cuvantul, iar ea dintr-o femeie foarte vesela si cocheta, devenise trista si ajungea sa faca cate un dus la doua zile.
La petrecerea micutei de un an, m-a tras intr-o parte si mi-a zis:
‘Nu mai pot! Nu mai pot ganguri toata ziua. Nu mai pot legana toata ziua. Nu mai pot sa vorbesc bebeluseasca asta in continuu. Si nu mai pot de vinovata ce ma simt ca nu mai pot. Vreau sa ma intorc la serviciu dar toata familia ma cearta ca am ce imi doresc asa mult si eu vreau sa o las ‘singura’. Dar nu ar fi singura, ar fi cu mama mea, cu care stiu ca ar fi bine. E gresit sa vreau asta? Tu cum faci fata? Esti mereu fericita cu picii tai si eu sunt epuizata de la unul. De ce ma simt asa?‘
Am imbratisat-o si i-am spus cat de normal este sa simta asta si ca toate mamicile, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu, simt acest lucru.
Sa stai sau nu cu copilul acasa?
Este o decizie grea si foarte personala a fiecarei mame. Cel mai important este fericirea acesteia pentru a putea transmite fericire mai departe copilului ei.
Cand aveti aceasta intrebare, puneti lucrurile in balanta si vedeti cu care sunteti de acord:
O mama pe care copilul o vede 2 ore seara, dar o mama fericita, bucuroasa si pusa pe sotii si joaca sau o mama cu care ‘sta’ toata ziua dar o mama trista, nervoasa si care tipa din orice la cei din jur si inclusiv la copil?
Da, copilul va creste si unii ajung sa spuna ‘mi-as fi dorit ca mama sa fi stat mai mult cu mine acasa’, dar tot voi le puteti explica ca mama pe care ei o au seara langa ei nu ar fi fost mama de toata ziua.
Toti copiii isi vor parintii fericiti.
Toti copiii isi vor parintii langa ei.
Toti copiii copiaza ceea ce vad.
Ce alegeti sa le oferiti copiilor vostri: timp de calitate sau doar timp?
De ce eu am ales sa stau acasa? Pe mine asta m-a facut fericita. Si cu toate ca stau acasa fac multe lucruri pentru mine: blogul, coachingul, proiecte inedite pe care le gandesc in detaliu. Eu lucrez de acasa, chiar daca fizic nu plec de aici.
Incurajez mamele care raman langa puii lor sa isi gaseasca o ocupatie doar a lor. Un hobby sau chiar un lucru din care sa castige bani, dar care sa le faca fericite.
Cu Maria am stat 11 luni acasa (asa era legea la ea) si mama a venit la noi. Am lucrat 3 luni pana cand am ramas iar acasa insarcinata fiind cu Alexandru, in concediu de risc. Pentru mine au fost groaznice cele 3 luni si m-au facut sa imi dau seama ca nu mai voiam sa plec de langa ea.
A fost o decizie clara dupa venirea lui Alexandru sa nu ma mai intorc. Cu toate astea nu am stat degeaba si am inceput blogul si noul drum in soloprenoriat (noul cuvant la moda pentru liber profesionist).
Cred sincer, ca si mie mi-ar fi fost greu daca vorbeam in ultimii 4 ani doar bebeluseasca.
Nu ii lasati pe cei din jur sa va influenteze alegerile!
Voi alegeti ceea ce vi se potriveste voua si ceea ce va face fericite. Doar asa si micutii vostri pot avea o mama Zen si linistita.
Voi ce ati ales si mai ales ce va face fericite?
Multa grija si iubire!
