Sunt mama de aproape 36 de ani. Desi cei 3 copii ai mei sunt mari si chiar casatoriti, eu ii vad tot mici, tot ai mei.
Nu exista diferente intre grijile unei mame, oriunde ar fi ea si indiferent cati copii ar naste.
Grijile unei mame sunt mereu aceleasi, iar cand sunt mai multi copii grijile cresc, niciodata nu scad.
Prima grija a unei mame: sarcina si nasterea
Toata sarcina o femeie isi face griji despre sanatatea lui, despre cum va arata, de cum va fi dupa nastere. Apoi isi face griji despre cum va naste: natural sau cezariana si daca totul va fi bine.
Mie mi se pare grozav ca femeile pot alege pentru ele. Acum 35 de ani nu conta ce voiai, toate trebuia sa nasca natural si ce nu se stie este ca se murea aducand prunci pe lume.
La prima mea nastere acasa, pentru ca nu am ajuns la spital, am crezut ca voi muri. Abia a treia nastere a fost minunata si m-am bucurat de acel moment.
Mamici, nu lasati pe nimeni sa aleaga pentru voi modul in care va doriti sa va intampinati bebelusul. E momentul vostru nu al celor din jur!
Odata cu copilul se naste si grija!
Grija zilelor de acum: alaptarea
Iar vi-o zic pe aia cu pe vremea mea, dar cand am fost eu mama nu exista aceasta grija. Nu isi facea nimeni griji daca avea sau nu lapte. Nu arunca nimeni cu pietre ca nu iti iubesti copilul daca nu iti ‘omori’ sanul pentru o picatura de lapte. Eu am avut lapte fix 3 luni la toti cei 3 copii. Am fost la medic, m-a controlat si a spus simplu ‘nu mai aveti lapte’. Au crescut toti 3 cu lapte praf. Sanatosi si culmea, fara sa imi ‘reproseze’ vreodata ca nu i-am alaptat sau ca am fost o mama rea pentru asta.
Nici nu m-a aratat lumea cu degetul ca nu m-am sacrificat pe altarul alaptarii.
Sunt uimita de ce razboaie se duc acum, culmea tot de alte mame, in care cele care nu alapteaza (treaba lor din ce motive) sunt crucificate.
NU va mai faceti griji pentru aceasta parte. Copilul nu va va iubi mai mult sau mai putin daca va fi sau nu alaptat!
Grija primei raceli, primilor muci, primei boli
Orice ati face si oricat i-ati cocolosi intr-o zi tot vor trece prin asta! Si ghiciti ce? Va fi bine! Doar asa isi pot dezvolta sistemul imunitar pentru ca mai tarziu sa invete sa lupte cu aceste lucruri.
Si nu, NU e vina voastra ca s-au imbolnavit!
Grija somnului
In pat cu mine sau in pat la el? Il adorm eu sau il las sa planga sa faca plamani?
Eu va intreb asa: voua cum v-ar placea sa dormiti? Si apoi alegeti cu raspunsul vostru si pentru bebelus.
As vrea sa va spun ca lista e doar pana aici, dar de fapt ea continua: gradinita, ma intorc sau nu la serviciu, il las sau nu cu bona sau bunica, prima tabara, prima internare in spital, scoala, liceul, plecatul primei nopti de acasa, prima iubire, plecatul de acasa pentru facultate (care de departe a fost cea mai dureroasa pentru mine pentru ca atunci am realizat ca ei vor veni doar in vizite si nu vor mai sta cu mine niciodata).
Grijile unei mame nu se opresc nici cand copiii sunt casatoriti si au proprii lor copii.
Sunt linistita ca ii stiu bine si fericiti dar griji pentru ei imi voi face TOATA viata.
Tineti minte:
Nu ceea ce am FACUT pentru ei m-a facut o mama buna, ci ceea ce am fost si SUNT cu si pentru ei!
Iubirea, rabdarea, intelegerea si faptul ca am fost plasa lor de siguranta a dus la copii echilibrati si buni. Nimic altceva!
Sa aveti lumina-n viata, pace si iubire-n casa si in suflet.
Bubu
