‘Am nevoie de vacanta dupa ce ma duc in vacanta cu copiii’
‘Eu nu merg fara o bona sau vreo bunica’
‘La mine pentru ca sunt 3, ii impart. Cel mic la bunci, cei mari cu noi. De ce nu faci la fel?’.
Le-am auzit pe toate.
Anul trecut am luat-o pe mama cu noi si a fost bine pentru ca ne-am concentrat pe cei mari si eu si sotul. Achim avea 3 luni, mult prea mic sa simta nevoia de altceva in afara de sanul meu (care ii statea la dispozitie) si plimbari pe faleza, dimineata si seara. In rest, a fost al bunicii care s-a bucurat nespus sa fie mereu cu el.
Anul acesta nici mama nu a mai putut veni, dar si noi am plecat cu alte ganduri si planuri de acasa.
Toata perioada pandemiei m-a ajutat sa visez la o curte cocheta, in care copiii sa alerge dupa pisici (aia cu alergatul dupa pisici s-a intamplat), unde noi sa ne bucuram de mare dupa programul lor. Si lucrurile s-au schimbat dupa prima noapte, cand pensiunea s-a transformat in hotel.
Pe alocuri a fost cam asa, exceptand ca intr-un hotel copiii nu au avut spatiul si socializarea cu alti copii.
Nu a fost problema, ne-am redresat si schimbat planurile dupa 24 de ore, fara sa fim dezamagiti, ci sa luam totul ca pe o aventura.
‘Aventura ma face sotul’ daca ma mai aude cu acest cuvant😂.
Viata cu copii te face sa te adaptezi mai usor la schimbari, mai ales ca nimic in viata nu mai e stabil.
Am luat lucrurile cum au venit si ne-am bucurat de bucuria lor.
De fapt, cam asta e vacanta cu copii: esti fericit de fericirea lor si atat.
In rest, te intorci mai obosit de la alergat dupa copii, carat enspe mii de bagaje, luat saltele de apa si galetuse pe plaja, facut castele de nisip, spalat copiii de nisip de 3 ori pe zi, spalat piticul de nisipul pe care si-l indesa in gura non stop.
Programul nostru a fost unul foarte clar:
Dimineata aveam maxim o ora sau o ora jumate de plaja. Alex l-a culcat pe Achim la toate somnurile, la cel de dimineata plecand primul cu el. Eu ramaneam cu cei mari inca putin. Apoi spalat in camera si odihna (cateodata somn si ei). Masa de pranz si plimbare daca vremea era buna (primele 2 zile au fost perfecte). Dupa ora 17.00 ieseam iar cate o ora la plaja.
Apoi iar spalat si cina si iar spalat si somn.
Cine sa se bucure de orice cand nu ne intindeam bine prosopul ca plecam.
Dar chipurile lor fericite bat orice…
Conteaza si cum pleci setat mental. Daca crezi ca mai poti dormi pana tarziu si sta toata ziua tolanit la plaja ascultand valurile marii, s-ar putea sa fi dezamagit.
Vacanta cu copii? Nu e vacanta si pentru parinti! Dar e o altfel de vacanta, cu bucurii diferite, cu emotii, iubire, imbratisari si rasete de copii. Si stiu ca ne va fi dor!
La voi cum sunt vacantele?
Multa grija si iubire!
