Grea viata cu copii dar mai grea fara. Ieri am ajuns la ai mei cand copiii dormeau. I-am lasat sa doarma si am papat repede ceva cu ai mei. Cand stiam ca si-au facut programul de somn m-am bagat intre ei in pat (la bunici dormind amandoi in acelasi pat) si am pupacit-o pe Maria.
A deschis un ochi somnoroasa si cand m-a zarit a spus in soapta ‘mama’ si mi-a sarit in brate. Usor usor s-a trezit si Alexandru care mi-a tras un zambet si a inceput sa dea din maini si picioare. I-am luat pe amandoi in brate si ne-am tot zambit si ne-am tot pupat. Au venit si bunicii care stateau si ne priveau.
Drumul inapoi a fost greu, cu multe plansete ale lui Alexadru si multe opriri sa-l linistesc. Ar fi vrut sa stau cu el in spate, dar nu puteam.
Am ajuns cu greu acasa si epuizati, dar Alexandru cand a ajuns acasa, desi trebuia sa doarma, s-a inviorat cand si-a vazut casa. Cand a ajuns tati de la servici, cei mici au repetat bucuria de a-si vedea tatal dupa asa mult timp.
Tare bine e in patru! Maine va povestesc Totul despre Roma.
Multa grija si iubire!
