Te-ai gândit vreodată să pleci din țară? Ai auzit la cei din jur cât de ușor sau greu este?
‘Viata în străinătate’ este noua serie unde mămicile din comunitate își scriu propriile povești.
Azi o întâlnim pe Mari:
‘Bună Ana,
Te urmăresc cu drag de ceva timp și avem ceva în comun copiii (3 copii am și eu)
Voiam să îți povestesc un pic din viața mea și aventura noastră.
Locuiesc în Franța (Pontivy) mai exact în vest.
Am venit aici acum 3 ani, soțul meu lucrând aici de vreo 10 ani (este maaterlot, ajutor de căpitan pe un vapor).
Avem 3 copii.
Cel mare, Florin are 14 ani și este la colegiu (aici școala este -la stat- numerotată în ordine descrescătoare adică este 5m…clasa 7 România).
Sistemul de învățământ este wow! Merge la cursuri luni-marți-joi-vineri de la 8-17,iar miercuri de la 9-12.
Mănâncă la prânz la cantină și își face temele acolo!
Are ore de înot, în fiecare joi de la 17:30 la 18:30.
Este un program foarte încărcat, dar lui îi place și nu mai vrea sub nici o formă în România.
Și-a făcut prieteni aici și vrea să ajungă în poliție (facultate,serviciu). Doamne ajuta să își îndeplinească visul!
Dimciu are 3 ani și merge la ecole(grădinița) privat, așa: luni-marți de la 8:20-11-4. Am ales sya meargă doar dimineața pentru că eu sunt acasă momentan, altfel aș fi putut să îl iau 17. Joi și vineri același program.
Copiii până la vârsta de 10 ani nu merg la școala în zilele de miercuri !
Maria are 2 ani și este înscrisă la aceeași școala cu fratele ei mijlociu, dar abia din luna Septembrie va începe !
Suntem foarte fericiți aici, pentru că suntem împreună, sunt mulțumită de sistemul lor de sănătate, avem carte vital(carte de sănătate )și suntem asigurați.
Pe cea mică am născut-o aici ! Vai nu îți spun cât de frumos au decurs consultațiile, analizele, ecografiile și nașterea, la un spital de stat fără a plăti măcar un cent.
Ceva ce pe mine m-a surprins, a fost arunci când am născut, oricine intra în salon, bătea la ușă și cerea voie să intre. Au venit la mine tot timpul și se prezentau fiecare asistenta cum era de gardă și îmi spuneau să le chem pentru orice am mevoie.
Inca ceva: după ce am născut, m-au întrebat dacă vreau sa alăptez, răspunzând că da, atunci nu mi au luat fata de lângă mine nici măcar un minut.
În ultima zi de spitalizare au luat-o pentru câteva minute ca să îi facă vaccin și atât.
Totul a descurc super frumos, eu născând cu epidurală.
Nu m-as mai întoarce în Romania pentru că aici am totul.
Te îmbrățișez cu drag !
M. P.’
