Desi exista de cand lumea, „meseria” de mama mi se pare una extrem de grea, stiu ca sunt cel putin 10 persoane care vor citi si vor stramba din nas, la gandul ca n-a murit nimeni din asta, ca ne nastem pentru a da viata si a creste copii si ar trebui sa incetam cu lametarile. Dar asa cum oamenii sunt unici, la fel sunt si experientele lor, iar daca eu spun ca pentru mine este greu, atunci sa stii ca asa este!
Nici nu stiu cu ce sa incep, cu starile de rau din sarcina, cu nasterea, cu noptile nedormite, cu zilele in care te chinui sa il faci sa ia 2 linguri din manacarea pregatita din tot sufletul, cu mucii care se innoada in barba, cu febra 40, voma in pat, in mijlocul noptii, loviturile la cap, lacrimile si dorul cand e departe…toate astea si multe altele fac viata unei mame sa fie grea. E minunat sa ai copii, te implineste ca om, cresti si te dezvolti o data cu copilul, te redescoperi si te reinventezi, capeti puteri nebanuite si depasesti obstacole care iti dadeau fiori pe sira spinarii.
Dar va rog eu, nu-mi spuneti ca nu e greu! Lasati-ma pe mine sa imi fie greu, nu incercati sa ma convingeti ca nu e asa, ca ar trebui sa vad partea frumoasa si plina a paharului, ca nu sunt chioara, vad ce e de vazut si simt ce am eu de simtit. Un lucru foarte greu, din viata mea de mama, este fix asta, faptul ca, mai direct sau mai pe ocolite, sunt descurajata sa spun ca e greu, pentru mine e greu.
Nu e totul o poezie si un basm si vreau sa o spun in gura mare! Este rusine, stiu, sunt o mama rea, sunt o femeie slaba, nu stiu sa imi duc cu demnitate rolul dat de Dumnezeu…bla bla, nu imi amintesc chiar toate replicile, pentru ca deja blochez tot ce vine din sfera asta. Pentru mine este asa cum spun, daca nu vrei sa afli cum este pentru mine, nu este nicio problema, putem vorbi despre vreme sau putem vorbi fiecare cu alte persoane, dar nu incerca sa ma convingi ca este altfel.
Acum ceva timp, o prietena s-a suparat foc si para, cand am zis ca este greu, ea fiind insarcinata, a tunat si a fulgerat, sa o mai scutesc, ca mai are lumea copii si a supravietuit, ei bine…am supravietuit si eu, dar nu si prietenia noastra. Nu am chemat pe nimeni sa schimbe pampersi, sa imi faca o ciorba sau imi faca paturile, dar daca vrei sa stii de mine, afla ca imi este greu uneori si vreau sa o spun, cu voce tare, nu vreau sa faci nimic pentru mine, nu ma plang, nu caut sa obtin ceva de la tine, doar comunic, daca poti sa ma asculti este minunat, daca nu, iti poti lua la revedere in mijlocul frazei, o sa inteleg, o sa fiu trista pentru ca nu m-ai putut asculta empatic, dar tot e mai bine decat sa imi spui ca mi se pare mie ca e greu 🙂
O mama!
Despre Roxana: sunt mama a doi baieti frumosi si cuminti (aiurea!) de 7 si 9 ani, sunt asistent social, ca formare, educator parental certificat de Circle of Security(http://circleofsecuri
