Doamne, dacă mi-ar fi zis cineva că sunt blondă, mă supăram. Dar… Adevărul este că azi am fost.
Soțul duce în fiecare dimineață copiii la grădiniță, iar eu îi iau după-masa.
De câte ori merg, îi aștept în fața porții mari de la grădiniță și când sunt norocoasă găsesc loc de parcare fix lângă, lucru care mă ajută enorm, având în vedere că sunt 3 copii mici.
Astăzi primul venit a fost Achim. Alexandru mai avea un sfert de oră de la ora de robotică, iar Maria ceruse să mai întârzie și ea 5 minute.
Așa că eram doar eu și Achim, care ceruse să stea pe scaunul din față. Presimt că îi va plăcea să conducă, așa cum îmi place și mie.
Mă amuzam de el și făceam fețe fețe când am auzit-o pe Maria că mă strigă. Așa că am închis portiera, ca o mamă grijulie ce sunt să nu cadă copilul din mașină și am deschis brațele către Maria. După ce am pupăcit-o bine am vrut să o bag și pe ea în mașină, doar că….. Surpriză!!! mașina era închisă și Achim îmi zâmbea dinăuntru cu cheile în mână.
M-am albit instant și m-au luat toate transpirațiile.
Scenarita m-a lovit (așa cum fac femeile, nu?) mă și vedeam deja cu soțul anunțat, remorcat mașina, copilul plângând speriat.
Realitatea era că Achim râdea de mamă, mamă înăuntru. Una dintre educatoare a venit să mă ajute și îmi tot spunea ‘calm, calm’. Care calm, când eu eram disperata?
Achim apăsa doar pe butonul de închis, ignorând total indicațiile mele. Când încercam să îi spun să caute butonul de jos, Achim se uita prin toată mașina fără să înțeleagă ce îi spuneam.
După 5 minute, foarte luuungi, Achim a nimerit o secundă butonul de deschis iar eu vigilentă am deschis foarte rapid portiera.
Totul s-a terminat cu bine și scenarita mea s-a liniștit.
Ce vreau să vă spun este să NU faceți ca mine! Și luați cheile din mașină când îi lăsați pe cei mici acolo. A mai pățit-o cineva?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
