De fiecare data cand urla si nu stiu de ce! (Asta dupa ce sunt schimbati, mancati, dormiti si cu toate treburile mici si mari facute).
De fiecare data cand se mataie! Stiti, mataitul ala ca un soricel caruia nu ii convine nimic, desi deja il tineti in brate, il leganati, va plimbati cu el prin casa.. (la mine amandoi fac asta inainte de somn de obicei, sau pur si simplu cand au chef).
Cand imi doresc foarte tare sa adoarma repede ca sa am si eu treburi cu tati, iar ei STIU!! Si fix in seara aia dureaza de 3 ori mai mult sa ii adorm, astfel incat la sfarsit sunt epuizata, nervoasa si vreau sa plang. Mda, nu foarte sexy pentru ce aveam planificat cu sotul!
Cand nu vor sa manance desi tipa de foame! Pe bune ca oricat ma stradui pe asta nu o inteleg! Ii e atat de foame dar refuza sa manance, orice! (Ala mic nu se prinde ca biberonul e in gura pentru ca tipa prea tare, iar cea mare pur si simplu dintr-o data nu ii mai place nimic, nici macar preparatele preferate).
Cand urla ca ii duc la baita! Desi de obicei adora baita si se joaca cu toate jucariile si totusi plang cand ii scoti. Maria are momente cand urla ca mergem la baita de parca o pici cu ceara.. Nu inteleg!
Norocul meu e ca sunt rare! Stiu ca si ei au momentele lor de frustrare, nervi, emotii negative si stari proaste. Mereu ii iau in brate si cu multa rabdare le spun ca le sunt alaturi, dar asta nu inseamna ca in interiorul meu nu e un mic pitic care sa nu-si doreasca sa isi ia campii.
Da, ma simt vinovata si da as vrea ca o parte din mine sa nu isi doreasca sa fie pe Luna.
Toate aceste emotii fac parte din viata de mamica si trebuie luate asa cum sunt!Bine ca sunt asa dragalasi!
Multa grija si iubire!
sursa foto: rickjanelle
