Am primit, cu mare drag, propunerea Zanei Scutecel de a impartasi momentul cel mai dificil, pe care l-am trait in postura de mama. Inca mai stiu cum se simte amalgamul acela de neputinta, nesiguranta, oboseala, neincredere si incapatanare, toate acestea ma incercau pe-atunci. Cu siguranta in viata de mama vor mai aparea momente dificile, sper doar sa le primesc cu sufletul deschis, convinsa fiind ca asa voi creste si eu si copiii mei, invatand unii de la altii si impreuna de la viata. Revenind la momentul despre care vreau sa va povestesc, inca de la nastere Buburuza mea a fost un copil slabut, de doar trei kilograme. Dupa cele cateva grame pierdute imediat dupa nastere, greutatea ei a inceput sa creasca, alaptata fiind la cerere. Cu toate acestea, se pozitiona, in continuare, sub schema standard de crestere in greutate a bebelusilor si nu stiam daca sa trecem de la alaptat la lapte praf.
La fiecare control pediatra ne incuraja sa continuam cu alaptarea la cerere si ne linistea spunandu-ne ca Buburuza creste in greutate, iar abaterea de la schema este mica si nu ridica deocamdata probleme. Fiind si consultant in alaptare, a verificat daca Buburuza era atasata corect, s-a asigurat ca sunt familiara cu pozitiile mai comode pentru alaptat si mi-a povestit putin despre masajul pentru stimularea lactatiei.
Un copil prea slab, ba chiar infometat fara lapte praf
Ingrijorati, cei apropiati au inceput sa isi de-a cu parerea si sa ne ofere sfaturi: ″Buburuza este, fara doar si poate, un copil prea slab, ba chiar infometat si ar trebui sa primeasca lapte praf, macar pana cand va corespunde diagramei de crestere in greutate.″ Acest lucru a declansat in mine o puternica reactie, deoarece, pe de-o parte parerea lor era importanta, iar pe de alta parte introducerea laptelui praf, in mintea mea, insemna renuntarea la alaptare, iar eu nu-mi doream asta.
Desi aveam lapte constant, am inceput sa ma intreb si eu in ce masura este acesta suficient pentru fetita mea. Nu stiam ce sa fac, asa ca am continuat sa fiu atenta la hidratare, la ceaiuri, la mancarea hranitoare si ma incapatanam sa fac tot ce pot pentru a creste lactatia. Cumva intra in fisa postului de mama indatorirea de a face tot posibilul pentru a-i oferi Buburuzei cat mai mult din beneficiile laptelui matern.
Neinteleasa, pusa la zid, invadata in intimitatea alegerilor personale
Cu toate acestea, parerile celor din jur continuau sa se faca auzite. Am ajuns sa ma simt in repetate randuri neincrezatoare in mine insami, neinteleasa, pusa la zid, invadata in intimitatea alegerilor personale. Incercam sa-i ignor si sa ma concentrez pe sfaturile pediatrei care o consulta periodic pe cea mica. Ea reusea sa ma linisteasca spunandu-mi ca totul este in regula, sa alaptez in continuare si sa ma relaxez, caci totul va fi bine si sa nu trec pe lapte praf.
Pentru a vedea daca cea mica are sau nu nevoie de lapte praf, am fost sfatuita de apropiati sa-i monitorizez mesele, sa o cantaresc inainte si dupa fiecare alaptare. Cu inima stransa am dat curs propunerii pentru ca eram satula de atatea pareri si presiuni si uite asa au inceput cele mai lungi si grele nopti din viata mea. Ma trezeam din 2 in 2 ore sa-i schimb scutecul Buburuzei si sa o cantaresc inainte si dupa fiecare alaptare. Calculam, notam si daca nu era in grafic o puneam din nou la san. Incercam cu greu sa raman treaza, sa nu adorm si sa o scap cumva din brate… continuam sa adun la nesfarsit gramele afisate pe afurisitul ala de cantar. Am dus-o asa o vreme, Buburuza era pe diagrama de cele mai multe ori, insa eu eram praf: obosita, nedormita, cu increderea de sine scazuta, fara sa ma opresc vreun moment si sa cantaresc ce efect avea, asupra mea, tot acest demers cu trezitul si cantaritul, cu obsesia de a vedea pe cantar confirmarea celorlalti ca sunt o ″mama competenta″.
Nu puteam sa ignor faptul ca as putea gresi si am vrut sa trec pe lapte praf
Eram dupa o nastere, prima mea nastere, deci eram vulnerabila si aveam nevoie, mai mult ca oricand, de sustinerea celor dragi. Desi stiam asta, nu puteam sa ignor faptul ca as putea gresi, iar aceasta greseala sa se rasfranga chiar asupra copilului meu. Ma intrebam adesea daca chiar imi infometam copilul dintr-o incapatanare de-a mea, de a alapta?
La un moment dat am hotarat sa cerem si o a doua parere unui alt pediatru. Ne-am prezentat la cabinet mentionand ca ne dorim doar un control de rutina, fara sa facem vreo referire la problema care ne preocupa. Acesta nu a facut nicio mentiune legata de greutate, asa ca am pus noi degetul pe rana si i-am solicitat direct opinia in legatura cu cresterea Buburuzei in greutate. Si acum zambesc cand imi amintesc ce bine mi-a cazut raspunsul lui : ″Asa ii e soiul! Nu suntem toti la fel!″
N-am sa stiu niciodata… daca fetita mea manca suficient
N-am sa stiu niciodata, cu siguranta, daca fetita mea manca suficient. La sfatul pediatrei, am scos din rutina ei zilnica cantaritul inainte si dupa alaptare. Pentru mine a fost o mare usurare caci era un stres de care nu aveam nevoie in acea perioada. Am continuat sa alaptez la cerere, sa ma masez, sa mananc sanatos, sa ma hidratez, sa beau ceaiuri pentru lactatie, sa ma odihnesc si sa fac ceva la care nu ma gandisem pana atunci: sa ma bucur de aceasta perioada, inceputul vietii de mama.
Pana la cinci luni si jumatate, cand am inceput diversificarea la sfatul pediatrului, Buburuza a fost cand pe, cand sub diagrama de crestere, nu a avut niciodata piciorusele acelea dolofane pe care le vedeti la bebelusii din reclame si deja ma obisnuisem cu gandul ca fetita mea va fi ceva mai slabuta. Cu timpul lucrurile s-au normalizat, dupa inceperea diversificarii greutatea ei nu a mai ridicat probleme si am continuat in paralel cu alaptarea, pana la varsta de un an si opt luni, cand am considerat ca este momentul sa renuntam la titi, treptat si lin.
Iti multumesc Zana Scutecel pentru aceasta invitatie, a fost o emotionanta provocare sa scriu acest articol.
Cu drag de oameni,
Mama cu Dichis
Pe Anca va invit sa o cititi pe blogul ei MamacuDichis.
[blog_posts style=”push” columns=”3″ columns__sm=”1″ columns__md=”1″ animate=”bounceIn” slider_nav_color=”light” ids=”4909,825,13394,1391,13113,8651,5551,13968,517″ title_size=”small” readmore=”Citeste” readmore_color=”success” badge_style=”circle-inside” excerpt=”false” image_height=”75%”]
