Am copilărit împreună cu cei 2 frați ai mei. Eu sunt cea mai mare și cumva, mereu am avut ‘grijă’ de ei. Grija asta mi-au ‘dat-o’ părinții dar am simțit-o și eu. Era o grijă fără presiune dar care mă făcea să mă simt ‘mare’.
Fiind singura fată am fost și foarte răsfățată atât de părinți cât și de frații mei.
Responsabilă și răsfățată cum eram mi-a plăcut să facem toți 3 lucruri împreună mult timp. Deși aveam momente de egoism îmi dădeam rapid seama că viața mea nu ar fi fost la fel de frumoasă fără ei. Realizam că nu aș fi avut cu cine să vorbesc sau cu cine să mă joc dacă ei nu ar fi fost lângă mine. Rivalități nu cred să fi existat vreodată între noi pe nimic.
Ca mamă a Mariei și a lui Alexandru îmi doresc să găsesc echilibrul în relația cu ei și dintre ei.
Este clar că există rivalități între frați dar de unde vin și de ce doar unii le au m-am întrebat mereu.
Cu siguranță ține și de personalitatea cu care te naști dar și de cum ‘te ajută’ părinții să îți dezvolti această latură sau nu.
Ce trebuie evitat de către părinți?
1. Compararea copiilor
Încă de mici ne vine să ne comparăm copiii: ‘Uite-l pe Marcel că mănâncă singur. Tu de ce nu poți?’
Rivalitatea apare atunci când îl compari cu fratele mai mare sau mai mic, punându-l într-o lumină proastă. Inevitabil, în timp, în sufletul lui va crește întrebarea ‘de ce e mai bun ca mine’ sau ‘de ce mama îl iubește mai mult’.
Copiii obișnuiesc să atragă atenția părinților mai degrabă prin lucruri negative decât prin cele bune, astfel că vor apărea multe momente când el se va compara cu fratele său prin ‘nazdravanii’ cu care părintele să nu fie de acord dar să pe el să îl facă să se simtă superior.
2. Diferențe între ei
Copiii simt orice mică diferență pe care părintele o poate face între ei.
De când sunt mici simt dacă pe unul îl ții mai mult în brațe, dacă îl pupi mai mult sau dacă nu vrei să te joci cu el. Eu am reușit cu mari eforturi să evit gelozia dintre ei și cu cât cresc cu atât lucrurile sunt mai grele dar nu imposibile.
Nu faceți diferențe la modul în care îi tratați, îi iubiți, le cumpărați lucruri. Copiii NU sunt la fel: sigur unul va fi mai liniștit și celălalt mai năstrușnic. Luati-i exact așa cum sunt. Sunt minunați oricum. Dați-le aripi să zboare, chiar dacă unul vrea cu racheta și unul ca melcul. Este mai consumator de energie un copil activ dar uitați-vă la el și apreciati-l pentru ce va ieși din el: un copil sportiv sau un șef minunat. Imbratisati-i potențialul și nu-l pedepsiți ‘pentru că nu se joaca la fel de frumos ca fra-su într-un coltisor’. EL nu este fratele lui: el are lucruri de explorat și descoperit, pe când celelalt este fericit în carapacea sa.
Iubiti-i fix așa cum sunt. Este greu să alergi după fiecare în parte. Greu să ștergi și să aduni toată ziua, dar de cum suntem noi AZI cu ei de asta va depinde de cum vor fi ei adulți.
Temelia o punem NOI!
Multă grijă și iubire!
