‘Dumneavoastra îl căutați ieri pe cel mic? Văd că l-ați găsit. Ce bine!’
Am zis că intru în Pământ când m-am întâlnit la lift dimineata cu un cuplu tânăr.
Îmi venea să le spun că sunt o mamă bună care de obicei nu își pierde copiii. Dar am zâmbit și am încercat să explic ce nu prea era de explicat.
Să NU faceți ca noi! 😱😱😱
Da, ieri l-am pierdut pe Achim și pentru câteva minute, mie, soțului dar și celor mari, ne-au stat inimile un pic. Maria chiar s-a speriat.
Dar să vă spun de la început.
Cum am ajuns la hotel Parc în Mamaia, ne-am cazat și am fugit la masă pentru ca apoi să meargă toți copiii la somn.
Am dat comanda de mâncare și pentru că lui Achim îi era mai mult somn decât foame, făcea mare gălăgie în restaurant. Pentru a nu deranja pe cei din jur soțul a spus că iese cu el afară la plimbare.
Și fiindcă am rămas cu cei mari am zis să le ofer toată atenția mea, astfel că nu mai eram atentă deloc la ce se întâmplă în jur.
După câteva minute revine soțul singur la noi și mă întreabă unde este Achim. În primă fază am crezut că glumește, dar văzându-l schimbat la față m-am ridicat și l-am întrebat cum adică?
Mi-a explicat că au venit pe la intrarea din față (spatele meu) și că Achim i-a spus ‘mama’ și că el s-a întors să ia ce uitase afară, lăsându-l să vină agale spre mind. Doar că eu nu l-am văzut iar Achim imediat ce soțul a ieșit, a luat-o înapoi și s-a dus pe hol, prin fața recepției până la locul de joacă (unde l-am găsit în panica noastră).
Așa că disperați am început să îl căutăm și să întrebăm pe cei din jur dacă l-au văzut.
Alex pe o parte, eu pe alta.
Sincer, așa disperare nu am trăit vreodată.
Efectiv, am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare.
Nu m-am putut gândi decât la ce sperietura a tras mama cu mine, la 5 ani când același lucru l-a făcut și ea: m-a lăsat în fața porții dela grădiniță și când am văzut că a plecat, mi-am luat fratele mijlociu de o mână și am plecat cu el în parcul de lângă casă. Iar mama când a mers la grădiniță la 12, i s-a spus că nu m-au văzut.
Cam așa și eu ieri.
La noi a durat mai puțin de 5 minute până l-am găsit, dar la mama mult mai mult.
Nu se spune degeaba că cel mai mic este cel mai năzdrăvan! Doar Achim face aceste năstrușnicii care ne scot peri albi.
Și are doar 2 ani și 3 luni!
Ați pierdut și voi copiii?
Cât de repede i-ați găsit?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
