Când eram mică, îmi doream nespus să o am pe mama doar pentru mine. Fratele meu mic s-a născut când eu aveam 6 ani, dar am crescut ca gemenii cu cel mijlociu, între noi fiind un an diferență.
Când aveam 5 ani, într-un moment disperat de a fi singură cu mama, i-am spus fratelui mijlociu că pentru a zbura, așa cum își dorea nespus, trebuie să meargă la țară la bunici, să bea lapte de vacă dimineață și seară și că sigur îi vor crește aripi.
Fratele meu m-a crezut (la cei 4 ani pe care îi avea)și a insistat să îl ducă tata la bunici și uite așa, timp de două săptămâni, am fost singură acasă cu părinții.
Atunci a fost singurul moment când am simțit cum e să fii singur la părinți. Dacă în prima săptămână nu mai puteam de fericire, în a doua săptămână număram zilele să se întoarcă fratele.
Da, pentru părinții cu mai mult de un copil, este foarte dificil să își împartă timpul și să poată acorda atenție așa cum fiecare are nevoie.
Pentru că Alexandru merge la kendo cu mine și soțul pe rând (de 2,3 ori pe săptămână) mi-am împărțit timpul să pot face lucruri și cu Maria, singură.
Astăzi a fost pentru prima oară la coafor unde nu doar s-a tuns, ci i-au spălat și părul (asta nu făcuse până acum) și i-au făcut bucle.
M-am topit când am văzut-o, pentru că nu i-am făcut niciodată până acum.
Privind-o mi-am dat seama cât de repede trece timpul și cât de minunați cresc ei.
I-a plăcut mult să fim amândouă, asta mi-a spus pe drumul spre casă. Am povestit despre cum se pregătește de școală, de faptul că abia așteaptă să meargă la școala de vară de la grădiniță și de faptul că îi place cu mami dar îi e dor de frați.
Copiii care au frați au atât de multă nevoie să se facă văzuți și auziți, să fie doar ei. Dacă le împlinim această nevoie, nu o vor mai cere ei cu comportamente neadecvate. Este suficient să îi facem să se simtă unici și că suntem prezenți.
Timpul este scurt și puțin, dar este tot ce au nevoie din partea noastră.
Să povestească tot ce își dorește inimioara lor și se vor simți unici.
Cât timp petreceți cu copilul făcând ce are el nevoie?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
