Am doi frați mai mici, unul cu un an și altul cu 6 ani. Pentru că mama se apucase de o afacere când fratele meu mic era copil, eu eram cea care avea grijă de el.
Când cel mai mic dintre frați avea 14 ani ( și eu 20) am fost sunată la serviciu și am fost anunțată că a căzut de pe role, că și-a rupt mâna și că urma să intre în operație la spitalul Grigore Alexandrescu.
Am fugit într-un suflet să ajung înainte. Am plâns o oră și ceva cât a stat în operație, am dormit pe scaun lângă patul lui și l-am hrănit cu lingurița.
De la experiența aceea, mereu m-am întrebat cum voi fi ca mamă și cum voi face față trăsnăilor copiilor mei.
🙄🙄🙄
Ce fac acum?
Nu cred că fac foarte bine😬😬😬
Țin minte cum am fost pe drumul de spital cu Maria, anul trecut în Mai, când am internat-o și cum am plâns tot drumul. Culmea, ea m-a încurajat pe mine că va fi bine. Ultimul an cu ea a fost foarte greu și am trecut prin toate stările posibile.
😓😓😓Ieri, Alexandru și Maria au ieșit în curte cât tati a încins grătarul. S-au certat și Maria a intrat la ușa de la terasă plângând.
În timp ce încercam să o liniștesc, Alexandru a intrat pe ușa din față, supărat nevoie mare pe ea, doar că în supărarea lui, și-a trântit ușa peste degete! Ușa este una foarte grea și în viteza de a o închide îmi doar imaginez cât de tare l-a durut. Mi-a stat inima când l-am văzut că abia o ținea, țipa și plângea de durere.
Așa arăta imediat după lovitură
Când am ajuns lângă el am văzut cum deja începeau două unghii să se inegreasca, la una dintre ele curgea și sânge și nu îmi dădeam seama dacă le poate îndoi.
Soțul a pus apă rece într-o cratiță și un recipient înghețat de la congelator în ea, să poată ține mâna înăuntru.
Aici e după ce s-a liniștit
Foarte greu s-a liniștit și greu ne-a arătat că poate îndoi degetele. Abia atunci am respirat că nu ajungem la spital, căci în acele minute deja mă vedeam cum alerg cu el la spital la camera de gardă și cum sigur vom sta cu orele pe hol (fiind Duminică).
Între timp îi făcusem poze și îi trimisesem pediatrei să ne spună ce să facem.
Așa arată azi
I-am dat un antiinflamator, a stat cu mâna în apă rece și apoi i-am dat o cremă care să îl ajute.
Acum sperăm să nu îi cadă unghia, deși înțeleg că sunt șanse. Aseară nu și-a folosit mâna deloc, pentru că degetele îi erau ușor umflate și pentru că îl dureau foarte tare. S-a lovit și la dreapta (e dreptaci) așa că s-a descurcat greu cu toate.
Azi noapte am dormit cu el pentru că s-a tot trezit de durere când se mișca în somn.
L-am ținut în brațe și l-am alinat și ca toate mamele, aș fi vrut să îi iau toată durerea.
Aseară vorbeam cu soțul că suntem norocoși că la 3 copii până acum niciunul nu a avut nimic rupt. Nu că ar fi o tragedie, dar mă rog ca orice va avea să vină, să ne țină departe de spitalele de stat (nu am avut experiențe bune în ele).
Până se vor face mari, eu sigur îmbătrânesc, de stres și durere pentru ei.
Năzdrăvani și ai voștri?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
