‘Mama, cum s-a născut răutatea?’, m-a întrebat Maria zilele trecute în drum spre școală.
‘Din neiubire, i-am răspuns fără să mă gândesc. ‘De ce mă întrebi?’
‘Pentru că am o colegă care se poartă ca șefa și e rea cu mine și unii colegi. Nu o pot iubi eu și să îi treacă?’
‘Ce minune ai putut spune. Dar nu, scumpa mea. Nu merge așa. Copiii nu știu să fie răi. Toți copiii se nasc buni. Dar pentru că au anumite răni, se poartă urât cu cei din jur de frică să nu sufere ei. Nu este corect, dar pentru că unii copii nu au parte de iubirea, atenția, timpul părinților, devin ‘mici șefi’ care bat din picioare să li se îndeplinească diverse lucruri. De multe ori, acești părinți oferă lucruri materiale în lipsa celor pe care nu le pot oferi sufletește. Tu nu poți înlocui iubirea mamei sau a tatălui unui copil.’
‘Si la adulți cum este?’
‘Tot neiubire și tot răni nevindecate. Ca adulți însă, avem datoria să ne vindecăm înainte de a avea copii. Câteodată chiar copiii ne vindecă. Dar când vindecarea lipsește, ies rănile la suprafață, mulți nu știu cum să își iubească copiii, alții cum să își iubească partenerul și cei mai mulți nu știu să se iubească. Pe ei. Uite așa ies lucrurile urâte. Nici oamenii nu sunt răi. Doar sunt neiubiti. Și când se poartă urât cu ceilalți o fac pentru că ar vrea să strige ‘Sunt aici. Exist. Uită-te la mine. Vreau să mă bagi în seamă. Iubește-mă’. Lucruri pe care le-ar spune fix celor de la care nu au primit iubire.’
‘Pare greu să fii adult. Și cum se pot vindeca?’, mi-a răspuns Maria cu niște ochi nedumeriți.
‘Cu și mai multă iubire!’. M-a pupat și a fugit la școală.
Multă iubire lipsește de peste tot. Aș vrea să spun că nu e așa, dar mă uit în jur și văd câtă răutate gratuită oferim celor din jur, străini sau oameni dragi.
☝️Mi-a lăsat un gust amar modul în care colega Vioricai Vodă a reacționat la discursul acesteia. Dacă nu știti despre ce este vorba vă las AICI postarea prietenei mele Gabriela Maalouf.
☝️Am judecat și eu spuselele Ilincai Vandici despre declarațiile în podcastul cu Denise Refai, despre cum i-ar ierta orice soțului. Astăzi mi-a apărut pe Facebook o secvență din discuția pe care a avut-o cu Teo Trandafir și am văzut cât o doare tot acest hate din online. M-am simțit prost pentru că și eu dat cu o piatră, fără să mă gândesc că totuși, poate și ea și-a dat seama că a greșit. Și cine nu greșește? Cine este perfect? Cine nu a greșit vreodată? Doar că cei mai mulți nu o fac public și ce să vedeți, toți cei care apar public NU sunt zei și și ei greșesc! Cu siguranță declarația ei a fost greșită, dar hate-ul un pic prea mare, prea mult și prea dus la extrem. E totuși un om. Și dacă nu era unul puternic, un astfel de episod de hate o putea pune la pământ. Da, e corect să spunem cuiva când greșește, dar depinde cum o facem și cu ce scop: să învețe din greșeală sau sa devină o batjocură pentru ceilalți?
☝️Cuvinte grele, judecată, agresiune a primit și mămica din Timișoara care nu mai este printre noi.
🌺❤️🌺În fiecare zi, ne confruntăm cu o alegere: să răspândim iubirea sau să răspândim răutatea. Din nefericire, se pare că prea des alegem cea de-a doua variantă. S-ar putea să ne grăbim să criticăm pe cineva pentru alegerile sale sau să bârfim pe cineva pe la spate. S-ar putea să ne dăm ochii peste cap atunci când cineva ne cere ajutorul sau ne oferă un compliment.
Dar ce-ar fi dacă am alege în schimb dragostea? Ce-ar fi dacă am decide să fim buni în loc de critici, răbdători în loc de nerăbdători, iertători în loc de resentimente? Gândiți-vă cât de fericiți și mai conectați am fi cu toții!
Lumea are nevoie de mai multă iubire, iar asta începe cu fiecare dintre noi! Azi! Acum!
Viața e o bucurie! (Hai să o facem să fie așa!)
Ana Maria
