Cel mai frică mi-a fost de nesomn încă de când am rămas prima oară însărcinata. Așa că m-am pus de acord cu soțul să mă ajute cu orice este nevoie, să pot să dorm cât de des.
Nu am reușit mereu, dar când copiii erau mici, cumva am găsit puterea de a face față și cu mai puțin somn.
Sau poate eram mai tânără.
Sau poate erau ei mici.
Sau poate nu erau atât de epuizante zilele.
De ieri dimineață, din parcul din cartier
Zilele astea cu febra lui Alexandru și vegheatul peste noapte, a dus la foarte puține ore de somn. Mult prea puține pentru câte are nevoie o mamă cu 3 copii acasă care trag de ea pentru toate.
Miecruri a fost cumplit, pentru că a fost și cea mai grea noapte (nu știu dacă am adunat 3 ore), astfel că abia am reușit să stau în picioare.
Achim e fascinat de trambulină
Vineri a fost grea pentru că deși dormisem ceva mai mult cu o seară înainte, Achim a avut ‘chef’ de câteva reprize de tantrumuri care m-au epuizat. A început de dimineață și nu s-au terminat până seara.
Efectiv visam cum fac și eu un tantrum de toată frumusețea să vadă și el/ei cum e. De tantrum m-am abținut, de câteva țipete, nu. Nu că ajută să țipi la copil vreodată. Nu mai zic de sacii de vinovăție pe care îi cari după tine după sau lacrimile vărsate când ei au adormit.
Maria mea frumoasă
Da, îmi zic des ‘fa ce poți’ în astfel de situații, când nu ai nici un fel de ajutor și soțul este plecat în delegații, dar Doamna Vină nu știe ce spun eu, așa că își ia familia și mi se cară în suflet cu tot cu vecini. Mă apasă atât de greu pe suflet, încât o seară îmi dau voie să mă simt ‘cea mai rea mamă din lume’. Doar o seară. Pentru că a doua zi fac eforturi să devin cea mai bună și cumva caut să mă scutur de vină să pot să fiu ce îmi propun.
Dimineață ne-am pozat cu toții 🙂pentru tati
Vă scriu să mă descarc.
Vă scriu să mă simt mai puțin vinovată.
Vă scriu să vă simțiți voi mai puțin vinovate.
Vă scriu să simțim că nu suntem singure. Și că la toate ni-i greu!
Cel mai dificil în a fi mamă, este o mamă nedormită (de boală, de boala copilului, de griji, de orice). Nesomnul scoate din mine cel mai mare 🐉. Câteodată găsesc forța să îl îmblânzesc, câteodată însă își face de cap cum știe mai bine.
Și când trăiesc zile așa, mă gândesc mereu la mamele singure, care sunt perioade lungi doar ele cu copilul sau copiii. Oare ele cum fac față?
Știu că sunt femei care fac față ușor orelor puțin de somn. Așa a fost mama. Se culca la 12 noaptea și era prima în picioare. Nu știu cum reușea. Dar nu toate suntem la fel și nu toate putem la fel.
Mă străduiesc să nu mă compar cu mama, pentru că mama a fost unică și perfectă. Dar și eu sunt, în felul meu.
Voi cum faceți față Doamnei Vină?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
