‘Daca ceva aș păți și eu și tati, ne-am gândit că cei mai potriviți care să vă crească ar fi unchiul Radu și Mătușa Mia’, am început discuția cu copiii, ieri în mașină când ne întoarcem de la cabana Voina.
‘Dar nu se va întâmpla nimic, nu?’, a întrebat Maria cu ochii mari.
‘Iubita mea, doar Dumnezeu știe câte zile are omul de trăit. Nu contează câte avem, ci cum le trăim. Și voi știți că moartea este de fapt începutul unei alte vieți în altă parte. Eu și tati ne rugăm zilnic să trăim împreună cu voi până când vom fi bătrâni, bătrâni și simpatici’.
‘Cu baston, nu? Și pălărie tati și tu cu ochelari’, a zâmbit Alexandru.
‘Cu de toate. Dar. În cazul în care am pleca mai devreme pentru că așa ar fi să fie, cum vi s-ar părea să vă crească Unchiul Radu și Mătușa Mia?’
‘Eu sunt de acord. Dar nu le spun mama și tata.’, a spus Maria hotărâtă după ce s-a gândit puțin.
Și Alexandru a fost de acord și la final și Achim a zis ‘si eu’, deși nu știu câte înțelege el acum.
‘O familie a murit în accident de mașină. O alta în accident de avion. O alta într-o calamitate’. Sunt titlurile de la știri pe care le auzim ca pe un normal în fiecare zi.
Ne-am obișnuit să știm despre ele dar nu luăm niciodată în calcul că ni se poate întâmpla nouă.
Bineînțeles că nu se trezește nimeni dimineața și se gândește că poate e ultima lui zi de viață.
Sigur că dacă am face asta poate ar fi mai multă bunătate în lume, mai puține griji și mai multă bucurie.
Dar partea cu ‘daca mi se întâmplă ceva cine îmi crește copiii’ și-o pun deja și mai puțini.
Este un gând pe care nimeni nu vrea să îl aibă, dar într-o lume atât de tumultoasă și nesigură, cred că este o inconștiență să nu stabilești cu copiii dar și cu cei dragi cine ai vrea să aibă grijă de ei, în caz de …orice.
Împreună cu soțul am stabilit de comun acord că cei mai potriviți pentru a ne crește copiii sunt frații mei.
Primul la care ar ajunge copiii este fratele mijlociu și împreună cu soția lui și au și acceptat să le fie ‘parinti de împrumut’, iar dacă ceva se întâmplă și cu ei, atunci ar ajunge la fratele meu cel mic.
🙂Ce am luat în considerare când i-am ales?
👉Să gândim în aceeași direcție, să avem aceleași principii și valori în viață, astfel copiii ar avea o continuitate la educația deja primită.
👉Să fie și ei de acord.
👉Să se înțeleagă foarte bine cu copiii.
👉Să îi iubească și să aibă grijă de ei.
👉Să le placă să se joace cu copiii.
👉Să aibă răbdare și blândețe.
Și toate aceste lucruri, le au frații și cumnatele mele.
Ieri m-am văzut cu fratele mijlociu și cu soția lui și din nou am dezbătut subiectul, având în vedere situația incertă din ultimii doi ani în care ne aflăm. Nu mai vorbim de morți subite apărute din neant.
Urmează să vorbim cu un avocat și toate aceste lucruri să fie trecute și prin partea legală.
Nu, nu îmi sperii copiii cum îmi spunea o prietenă și nici nu ‘aduc’ astfel de gânduri în viața noastră. Doar suntem precauți, iar cu copiii noștri mereu am discutat despre orice.
Când a venit pandemia am vorbit despre viruși și cum să ne protejăm.
Când a venit războiul am vorbit cu ei despre ce înseamnă acest lucru și cum ne afectează sau ne poate afecta în viitor.
A te pregăti pentru ‘orice’ nu te face nici prăpăstios și nici exagerat, te face realist și precaut într-o lume care se schimbă pe zi ce trece.
Cine vă crește copiii dacă …se întâmplă ceva cu voi?
De gândit…
Viața e o bucurie!
Ana Maria
