Ieri mi-am început dimineața la cafea cu Achim jucând șah. Nu vă imaginați că joacă, dar mută piesele cum face Alexandru (care este din ce în ce mai bun) și Maria.
Mie mi se par incredibili acești copii, pentru că ai mei părinți nu știu să joace șah și la noi în casă în copilărie se juca foarte mult remi. Făceam campionate, nu glumă și era supărare mare pe cel care pierdea.
Nu mi-am dat seama decât când am devenit mamă, că tata mă lasă să câștig de multe ori când eram mică (am început să joc cu el la 6 ani) și că mă bătea mai des când aveam 14 ani. Să învăț să nu mă dar și să știu să pierd. Important e să crești încrederea de sine a copilului și uite că el a făcut-o indistinctiv cu mine. Nu, nu sunt competitivă și nici perfecționistă și tare bine e. Singura ‘competitie’ mereu a fost cu Ana cea de anul trceut. Și cred că și cea mai sănătoasă.
Uite cum am deviat de la subiect.
E și cum beam eu cafeaua liniștită, fără nici un plan pentru azi, soțul mi-a spus că și-a făcut lista pentru cumpărături și că pleacă câteva ore.
Cum copiii mari începuseră să se bată pe diverse lucruri și cum afară a plouat până spre după amiază, i-am organizat să mă ajute să facem în sfârșit curățenia de sub scară, unde este locul lor joacă.
Fac asta cu ei de două ori pe an, pentru că mai multe jucării decât încape în câteva cutii, nu le permit să aibă. Iar acum nu mai aveau loc să se joace de câte erau aruncate pe acolo.
Uite așa, am făcut 3 cutii (când erau mici erau 4, una și pentru bunici), una cu ce păstrăm, una cu ce aruncăm și una cu ce dăm altor copii.
Toată nebunia a durat 2 ore, timp în care toți 3 au muncit cot la cot cu mine.
Așa am păstrat 4 cutii pentru noi: una cu lego (este plină ochi), una cu animale și piese de construit, una cu mașini și una cu cărțile cu care se joacă sub scară.
Cărțile depășesc orice în casa asta, avem biblioteci pline ochi în toate camerele. Într-o zi trebuie sortate și acelea deși mă gândesc să iau în sufragerie mobilă nouă cu o bibliotecă cât tot peretele. Vedem cum ne ies pasențele să remobilam casa peste doi ani. Aștept să crească Achim să fie suficient de mare cât să nu mai facă totul praf.
La prânz l-am culcat pe Achim și am continuat curățenia în camera Mariei, care este o mare strângătoare de de toate….
🌿🌿🌿Ați văzut cât s-au scumpit uleiul, făina, laptele, untul?
Doar ziceam, că poate sunt singura care observă că totul este din ce în ce mai scump și mă tot întreb cum va fi această iarnă, dincolo de pozele cu oameni care pleacă prin vacanțe de parcă trăim cea mai frumoasă perioadă a vieții și nimic nu ne cutremură siguranța (psihică, fizică, emoțională…).
Ori poate doar eu văd cum se clatină tot ce trăim…
M-am organizat cu soțul să facem cumpărături pentru toată luna cu ce avem nevoie pentru casă și să punem (din nou) la cale un meniu diversificat dar mai specific, să aruncăm mai puțină mâncare și să fim mai stricți cu anumite capricii.
A venit toamna și sunt șocată de cum cresc lucrurile la … păi cam tot.
De la alimente, la carburant, la energie și apă.
Cu aceeași bani de acum câteva luni, fac pe jumătate cumpărăturile și cred că este doar începutul dacă este să ne luăm după ăia pe care îi blamează lumea că mint dar după ce sa vezi, e fix realitatea.
Poate vă uitați un pic la ce nu arată la TV. Acest domn a spus multe lucruri considerate nebunești și în anii de C*vid. Și uite cum una după alta au picat. Îl știți pe domnul?
Eu mă întreb cum țări ca Germania, Franța, Marea Britanie se organizează și își anunță populația că vor fi porbleme iar la noi influenceri de seamă scriu de cât se bine ne merge și cum România e pe plus. Plus la ce?
Nu, să nu ne panicam. Că românii se bat cu orice alta țară la bogății. Noi ne permitem. Avem de toate. Stăm liniștiți!
Stăm în casă, cuminței și așteptăm iarna cu colinde și porc pe masa.
Gânduri de toamnă. Atât. În rest, voi bine?
Viața e o bucurie! (Mai vedem și prin Decembrie cum va fi)
Ana Maria