In anii ’80 aveai doua sau chiar trei posibilitati de-a creste copilul: bunica, cresa sau luatul cu tine la serviciu.
Concediul de maternitate de la stat era de doar sase luni, iar in cazul in care aveai probleme cu sarcina si iti luai o luna, doua inainte sa nasti acestea se scadeau din postnatal, asa ca cele sase luni de dupa nastere deveneau mai putine.
Bun deci cand copilul avea 6 luni tu trebuia in mod normal sa incepi munca, asa ca trebuia sa rezolvi intr-un fel sau altul crestera copilului pe timpul lipsei tale de langa el.
6 luni CO postnatal
Aveai optiunea de a-l duce la bunici, putea fi si optiunea de al lua cu tine la serviciu, depinde de locul de munca si mai existau cresele de stat, exlus pe atunci sa fie ceva privat. La aceste crese il puteai duce doar saptamanal de luni pana sambata, contra cost.
La mine a fost mai simplu pentru ca am plecat de la serviciu ramanand iar insarcinata la 3 luni dupa ce am nascuta-o pe Ana. Asa ca pe timpul sarcinii si un an dupa am stat acasa fiindca sotul meu dorea sa fie sigur ca vine copilul bine, fara multe probleme.
Astfel ca Ana a fost doar langa mine si cu mine primii doi anisori.
Dupa ce a venit si fratele ei am incercat sa ii duc un an la cresa, pe atunci cea mai buna cea de la Casa Presei sau Casa Scanteii cum ii spunea atunci.
Copiii erau bine ingrijiti, cu program de somn, de joaca, 5 mese pe zi, controale medicale dese. Pe atunci nimeni nu-si permitea sa faca abuzuri de nici un fel, dar cu toate astea copiii tot plangeau dupa parinti fiindca, nu-i asa nici unui copil nu ii este mai bine decat langa mama si tata.
Dupa un an de cresa Ana a inceput sa negocieze cu mine. Si acum imi aduc aminte ca mergeam spre cresa, drumul ea il cunostea foarte bine asa ca intr-o zi a abordat subiectul direct: ‘-Mami te log nu ma mai lasa la chesa ca eu nu mai veau. Veau sa melg cu tine la selvici, lasa-ma acasa singula, du-ma la bunica pomit sa fiu cuminte, dal nu mai veau la chesa’. Ana avea trei ani si era prima ei negociere. Va dati seama ca m-am intors plangand de la cresa si nu am mai fost om toata ziua…
Langa serviciul meu era o gradinita cu program pana la 12. M-am dus si am cautat-o pe doamna directoare. I-am explicat cum stau lucrurile iar ea mi-a zis clar: ‘-La noi copiii vin doar de la 4 ani si doar daca face la olita.’
I-am spus ca face la olita dar ca inca nu are 4 ani. Mi-a spus sa o aduc a doua zi sa o vada.
Atat mi-a trebuit ca nu am mai stat pe ganduri si in aceeasi zi m-am dus si am adus-o acasa de la cresa.
Seara i-am explicat ca a doua zi o voi duce la gradi si ca va cunoaste multi copii cu care sa se joace.
Nu a fost incantata si mi-a raspuns ca un om mare, stapan pe situatie care stie ce vrea. ‘-Sa vad mami gadinita si iti spun daca imi pace sau nu’.
Cu fratiorul ei a fost mai greut, dar el nu plangea cand il lasam la cresa, era un copil tare cuminte, desi primul an din viata lui a crescut mai mult pe la tara la bunici, al doilea pe la cresa, dar stiu ca si pe el l-am dat la gradinita de la trei ani.
Cum a acceptat gradinita si ce inspectie a facut Ana la 3 ani va spun saptamana viitoare.
Pana atunci sa aveti lumina-n viata, pace si iubire in casa si in suflet.
PS: in poza din cover aveam 6 luni
Bubu