Nu exista mama care sa nu isi doreasca sa isi hraneasca bebelusul la san.
Nu exista mama care nu isi doreasca ce e mai bine pentru copilasul ei.
Cu toate acestea NU toate mamele pot si NU toate mamele au lapte.
La Maria
Cand eram insarcinata cu Maria mi-am cumparat un teanc de carti despre tot ce inseamna ingrijirea unui bebelus.
Am fost la cursuri de puericultura de unde mi-am luat notite si chiar un curs pentru hranirea bebelusului sustinut de un consultant in alaptare.
Cand a venit Maria eram convinsa ca stiu tot ce trebuie si asteptam doar momentul magic sa imi pun fetita la san si sa curga rauri de lapte. Maria a venit pe lume la 35 de saptamani avand un icter destul de puternic (a tinut 3 saptamani). Ziua mi-o lasau in salon si noaptea o puneau la raze.
In prima zi oricat am pus-o la san statea cu gurita deschisa si oricat de foame i-ar fi fost nu sugea deloc, ba adormea si nemancata (efectul icterului, care ii face pe copii foarte somnorosi).
Ca sa fiu scurta ei bine Maria nu supt niciodata la san. A avut parte de lapticul meu doar la biberon atat cat a fost (aproape 2 luni).
La Alexandru
La Alexandru eram si mai inversunata sa imi iasa. Mi-am luat chiar si un consultant in alaptare in afara de cel din spital.
Doar ca…. Alexandru a venit pe lume la 34 de saptamani iar a doua zi i-a cedat un plaman, fiind intubat si stand la terapie intensiva 10 zile. Am iesit din maternitate cu recomandarea ferma ‘fara san’ pentru ca facea efort pe plaman, timp de o luna de zile.
La o luna cand am reusit sa il pun la san papa putin si apoi tipa, caci el ajunsese sa pape 130-150 ml de lapte la o masa iar eu scoteam 30-40 ml cu pompa. Ba o mai aveam cu mine si pe Maria de un an si 10 luni care imi cerea atentie.
Uite asa toata ‘distractia’ nu a tinut mai mult de 3 luni.
La Achim
Acum, la bebe Achim am spus pas la toate: consultanti, carti, orice. Mi-am zis ‘gata’ cu toate si fie ce o fi.
Bebe Achim si el a venit la 35 de saptamani cu icter. Primele 12 ore le-a petrecut la clopotul de oxigen iar apoi a stat mult la lampa.
Inca din spital l-am pus un pic cate un pic la san. Cum simteam sanul cum casca gurita si il apuca.
Inca avea icter la externare si am iesit cu recomandarea de a manca cat mai mult pentru a scapa de icter cat mai repede si sa venim la control la o saptamana, altfel ne vor interna.
Ajunsi acasa l-am pus des la san si i-am dat si completare, caci de somnoros ce era adormea foarte repede.
Acum, dupa 5 saptamani papa in continuare mixt: si san si biberon. Nu refuza sanul niciodata, ba se stramba la biberon. A papa la biberon are si avantajele lui. Saptamana trecuta fiind internati cu pneumonie se ineca foarte rau la san, iar faptul ca accepta si papa la biberon a fost foarte bine, altfel ar fi fost pus pe perfuzii si hranit cu tubul direct in stomac. Nu alaptez exclusiv pentru ca nu am suficient lapte dar sunt fericita de ce traiesc. Mi se pare atat de frumos ca traiesc aceasta experienta si asa de mult mi-ar fi placut sa fi trait si la fratii lui la fel.
Uitandu-ma in urma nu regret alegerile luate, copiii sunt bine si au avut o mama vesela si fericita langa ei, iar pentru mine asta a fost cel mai important. Dar ador aceasta perioada. Chiar daca e greu seara sau in wkend si trebuie sa inventez povesti pentru cei mari, care isi doresc sa fiu si doar a lor, ma bucur de ce traiesc.
Ce m-a ajutat la toti 3? , altfel nu stiu cum faceam fata la cele 3 episoade de Furia laptelui mai ales ca la baieti s-a intamplat cand ei erau in spital. Colostru au papat toti 3 tot datorita pompei de san, altfel nu aveam cum sa le dau.
Daca ar fi sa dau un sfat viitoarelor mamici ar fi sa se relaxeze! Nu stiu daca asta m-a ajutat pe mine cel mai mult acum, dar stiu ca nu mi-am mai facut nici un plan si din cei 3 copii la el a iesit cel mai usor.
Multa grija si iubire!
