‘Si? Ai vrea sa vezi cum e cu 3?’, o intreaba sotul meu pe prietena mea cea mai buna.
‘Sigur. Pentru o seara sigur ma descurc’, raspunde ea.
Ascultam conversatia si nu stiam daca sa zic sau nu ceva.
Prietena mea cea mai buna este mutata in Constanta de 6 ani. Suntem pritene de 16 ani si chiar daca ea s-a mutat aici, noi am ramas la fel de apropiate.
Ea are un baiat de varsta Mariei si se joaca foarte frumos cand se vad.
Inca de acum 3 ani, imi spunea Lory ca abia asteapta ca cei mari sa doarma la ea si ea sa ii rasfete.
Eu mama-closca, i-am raspuns sa nu se gandeasca ca va fi prea devreme, ca eu nu dorm fara ei.
Ei, ieri dupa masa se pare ca a venit vremea pentru prima noapte dormita in afara casei.
Nu va spun ce emotii, ce sentimente cand de bucurie, cand de panica, cand de vinovatie, cand de gelozie.. m-au trecut.
In capul meu deja ii faceam instructajul pritenei cu tot ce are de facut. Totusi, mi-am spus ca are un copil crescut frumos, cu iubire si intelegere si sigur va sti ce sa faca si daca nu sigur ma suna. I-am spus lui Lory doar ca Alexandru foarte probabil ca va ceda si va cere la mami (speranta mea) si ca vom reveni sa il luam.
Plus ca era aproape de hotel, deci oricand ii puteam lua la noi.
La 8 seara mi-am luat la revedere de la copii si multe imbratisari (si lacrimi ascunse din partea mea) si am plecat la hotel cu Alex si Achim.
Dupa ce Achim a adormit in 5 minute, nici nu stiam cu Alex ce sa facem mai intai fara cei mari.
Pe la 10 (ohoo, ai mei nu au stat nicodata asa tarziu, dar stiam ca asta e programul baiatului lor si o data e prima data) am primit video-uri cu copiii cu povestile de la somn si ai mei in pat amandoi, cuibariti unul langa altul.
Alex a primit cadou din partea mea o noapte de somn singur (eu dormind cu Achim), fara videofon sau stres cu trezitul de dimineata. A meritat o nopate de somn fara griji, pentru toate lucrurile minunate facute pentru noi 😊.
Eu mi-am luat puiul mic in brate si somn si cu mine pana la 6 cand s-a trezit.
Pe la 8 dimineata primesc mesaj de la Lory ca copiii sunt bine, ca au dormit bine si ca papa cereale si pe la 9 sa ii luam.
S-a dus Alex dupa ei, cat eu am papat cu Achim micul dejun.
Cand m-au vazut, mi-au sarit in brate si printre pupici Alexandru mi-a spus: ‘Mami, au venit trupele speciale si voiau sa sara gardul’.
M-am uitat lung si l-am intrebat daca a visat.
Nu apuca sa mai zica Alexandru ceva ca imi raspunde Alex: ‘A apasat butonul de panica. Si au venit trupele la 7 dimineata, era sa sparga usa, noroc cu Lory ca si-a dat seama si a iesit la ei pana sa o dea jos’.
Il stiti pe Denis, pericol public?
Nu v-am zis, dar Alexandru e. Ii plac toate butoanele si vrea sa le apese pe toate.
Alex are in masina un buton rosu pentru accident sa apese de urgenta.
Ee, zilele trecute Alexandru l-a apasat.
Ei bine Alexandru ne-a povestit cum dimineata a apasat pe butonul rosu de panica pe care il vazuse cu o seara inainte, dar nu ajunsese la el.
Dimineata, a ajuns!
Fara aventuri nu se poate, bine ca nu s-a intamplat nimic grav. Maria si Alexandru s-au simtit minunat si mai vor sa mearga. Sa vedem cand ii mai ia Lory la ea pe cei doi minunati.
Cum a fost prima noapte dormita la un prieten?
V-ati distrat? Tot cu buton de panica?
Multa grija si iubire!
