Ultimul concediu în doi l-am luat în septembrie. De atunci, am fost pe baricade, mamă disponibilă 100% pentru copii. Și au fost pe rând, cu diverse lucruri, acasă. Iar eu cu ei.
Soțul lucrează foarte mult din septembrie, ore suplimentare, ore târzii de ajuns acasă iar până la final de Decembrie, chiar și câteva ore în wkend.
Asta pentru că au avut multe proiecte, lansări de produse, ședințe. Da, toate cu super rezultate, dar cu mai puține ore pentru noi.
Uite așa, eu mă chinui printre picături să le fac și eu pe ale mele, deși anul acesta am spus ‘pas’ la multe proiecte: live-urile de pe Facebook, ieșirile la conferințe, planuri lăsate în așteptare. Cam așa stau lucrurile de când a venit Achim în viața noastră. Nu mă mai supăr pentru că nu reușesc să le fac pe toate. Atât pot.
În definitiv, nu fac altceva decât să prioritizez, iar copiii sunt pe primul loc. Și timpul cu ei. (Și nu doar declarativ 😉)
Este IMPOSIBIL ceea ce vedem în online, adică să le faci pe toate. Și atât de toxic când PARE că le faci pe toate fără ajutor, dar asta e alt subiect.
Ei bine, după o perioadă atât de lungă, câteodată intru într-o stare în care îmi simt creierii prăjiți și cum răbdarea mea dispare pic cu pic.
Cum Alex lucrează și aceste zile pentru a nu lucra de Sărbători, am ales să vin cu copiii la mama, singură…fix până la Piatra-Neamț.
Nu, nu suntem de aici, deși am primit foarte multe întrebări în această privință.
Mama e de pe Valea Izei din Săcele, iar tata dintr-un sat mic de lângă Urziceni, Malu-Rosu. Eu născută și crescută în București.
Aici însă și-a luat casă fratele (care de fapt stă în Anglia de 12 ani) lângă Piatra-Neamț, pentru că din zonă este cumnata mea, iar mama stă la el, de când ai mei au luat-o pe drumuri separate, deși bunicesc împreună atunci când este nevoie.
Fără să mă gândesc de cum va fi drumul până aici, tot ce visam este o zi pentru mine, copiii în siguranță cu bunica și timp pentru mine.
Uite așa, azi am ieșit singură, am lucrat la un proiect drag mie, am citit și mi-am dat pauză.
Azi, în sfârșit… Singură și liniște!
Când sunt la mama, nu îmi fac griji de ora la care mă trezesc, de ce gătesc copiilor, de rufele din mașină, de ce jocuri mai inventez.
Cu mama au făcut activități toată ziua.
Au făcut împreună salam de biscuiți cu nucă
Când sunt la mama, e liniște, timp pentru mine, răsfăț din plin și discuții interminabile între noi două, când copiii adorm. Și e atât de bine! Și sper din suflet să fiu la fel cu copiii mei când vor crește mari. Și mă rog să ne țină Dumnezeu cât mai mult timp așa.
Când sunt cu mama, vreau ca timpul să se oprească.
Vreau să fiu un copil cât mai mult timp, pentru că doar la mama sunt încă copil și doar cât trăiește ea.
Când sunt la mama, toate grijile și durerile dispar. Este doar pace, iubire și drag de a fi împreună.
Când v-ați luat o zi doar pentru voi ultima dată?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
