Acum câțiva ani am povestit pe blog despre cum am mers la cumpărături cu Maria:
‘Săptămâna trecută am fost la piață de 2 ori, de 3 ori în supermarket, de 2 ori într-un hipermarket și de 2 ori într-un mare magazin de scule și unelte pentru a cumpara ce ne trebuie pentru grădină.
Nu este întotdeauna amuzant pentru cei din jur când văd o mamă cu copii, deși ai mei sunt tare cuminți și stau liniștiți la cozi, fără să țipe sau să dea din picioare.
Ei bine, într-una din zilele în care am fost în magazinul de unelte am prins o mare coadă, plină de bărbați.
Noi aveam în mână 5 balamale de pus la ușă (mici de 3 cm) și o pungă cu câteva cuie care deja aveau bonul de cod pe ele (adică nu trebuiau numărate sau ceva).
În fața și în spatele meu, cum am spus, plin de bărbați. Toți aveau coșuri și cărucioare cu flori, unelte, țevi, vopsele etc.
Stăm ce stăm la coadă (nu există casă prioritară aici, nu că ar face vreo diferență, că am fost în magazine cu astfel de așa zise case prioritare și degeaba), se apropia ora de masă și somn și Maria începe: ‘Mami mi-e foame’. Îi răspund încet că mai avem puțin și ajungem în mașină. După 5 minute iar o aud ‘Mami îmi e somn’. Nu apuc să zic ceva că domnul din spatele meu îmi spune: ‘Ce să îți fac cucoană dacă ți-ai luat copiii la cumpărături? E treaba ta!’
Restul poveștii o puteți citi AICI.
Reacția omului a fost deplasată în condițiile în care Maria mea nu deranja pe nimeni cu faptul că mie îmi spunea că îi este somn și foame.
Ieri când m-am întors din vacanță, am rămas stupefiată să văd cât se discută pe marginea unui anunț pus de o terasă în care spuneau așa:
Cerința de la terasa pentru care se ceartă părinții
☘️Nu am văzut nimic deplasat în cererile celor de la terasa respectivă așa cum NU văd nimic greșit când hotelurile sau unele restaurante anunță ‘Doar pentru adulți!’ Nu o văd ca pe o discriminare ci ca pe o nevoie îndeplinită în anumite cazuri.
Am 3 copii! La terasă și restaurante mai serioase am mers cu ei până la un an și în vacanțe la masă. Pentru restul ieșirilor am optat pentru locații care să aibă locuri de joacă pentru copii. Pentru a nu îi deranja pe cei din jur, am mâncat pe rând cu soțul. Unul stătea cu copiii la locul de joacă, unul mânca.
E foarte greu să ții ocupați 3 copii mici, dar nu imposibil
Nu sunt nici adepta celor care își țin copiii ore în șir la tot felul de ieșiri, cu tableta sau telefonul în fața. Am făcut excepția asta când am fost anul trecut în Kavala, când am ales conștient și asumat că la multe cine, copiii vor sta pe telefon pentru a lua o gură de aer eu și soțul. Dar! A fost o excepție și nu o regulă!
Îmi pare rău dar NU cred că oamenii care nu au copii (sau nu îi au cu ei) trebuie să fie obligați să stea în gălăgie sau țipete de copii. Ah, că începe bebelușul să plângă, dar este și normal este să îl liniștească cineva destul de repede (și da, am trecut prin asta și am căutat variante să nu mă simtă toată lumea din jur).
Tocmai pentru că am 3 copii și știu cât de greu este, nu mă deranjeaza copiii altora oriunde m-aș afla. Dar înțeleg și că nu toată lumea este ca mine!
Așteptând înghețata, s-au jucat ciupi ciupi cu bunica
Personal, nu am înțeles de ce această dezbatere în online și mai ales de ce această luptă ‘pe cine are dreptate’. Copiii sunt oglinda părinților! Ne place sau nu. Nu e normal ca un copil indiferent de vârstă să:
🌿rupă plantele (mi-am învățat copiii să nu o facă nici acasă, dar într-un loc public?)
🌿alerge printre mese (în primul rând este periculos pentru acel copil!! Dacă îi cade o ciorbă opărită pe el?)
🌿 se urce cu picioarele pe scaune sau mese (oare așa stau și acasă? Îi place să se catere? Bun. Mergi în parc sau locuri de cățărat)
🌿 Înfunde chiuvetele sau toaletele cu pământ (de ce Doamne iartă-ma ar face asta?? Achim acum o lună a băgat plastilină în chiuveta de la Baia mică. Aveți idee cât i-a luat soțului să o curețe?)
🌿Stea nesupravegheat înainte de vârsta potrivită (eu as zice 10 ani, dar poate sunt părinți mai curajoși care îi lasă mai repede și e ok atât timp cât sunt maturi și responsabili).
🌿 distrugă decorațiunile (din nou, acasă face la fel?)
🌿 Țipe și să vorbească tare (să vedeți cum e casa cu 3 copii de țipete! Dar! Nu în public și NU să deranjăm pe cei din jur. Respectul se învață de la vârste mici).
‘Copiii sunt copii’ NU este o scuză pentru un comportament inadecvat, chiar și pentru un copil. Cei 7 ani de acasă înseamnă și cei 7 ani de educație în public.
Când știi că ai un copil mai agitat sau mai nerăbdător, stai acasă cu el, până mai crește sau până înveți să îl educi. Nu e vina celor din jur. Nu ei l-au făcut. Tu ești singurul responsabil de propriul copil!
Viața e o bucurie!
Ana Maria
