‘Sunt Dora si m-am saturat sa curat dupa alegerile mamei mele. Am 17 ani si as vrea sa ma bucur mai mult de viata. Dar o am pe ea, pe mama, de care cineva trebuie sa aiba grija. As fi vrut ca ea sa sa aiba grija de mine si sa fiu cea eu cea care face prostii.
Acum 10 ani parintii mei au divortat. Tata s-a recasatorit imediat si noua sotie i-a adus pe lume un baietel pe care si-l dorea mult. Desi la inceput ma luau des la ei, dupa ce a venit bebelusul devenisem ‘prea galagioasa’ pentru cel mic care avea nevoie de liniste.
Mama a intrat intr-un carusel de emotii, multe perioade fiind de fapt intr-o continua depresie. Mergeam amandoua la terapie, dar ea povestea psiholoagei cum ar fi vrut sa fie viata ei, nu cum era de fapt. Pentru ca tata s-a recasatorit rapid simtea ca este intr-o competitie cu el asa ca incerca intr-un mod disperat sa se agate de orice barbat iesit in cale. Doar ca nu stateau mai mult de cateva luni. De cel putin doua ori pe an, eu cunosteam un ‘nou tatic’. Am avut 7 pana acum. Dupa al treilea nu m-am mai obosit sa incerc sa ii plac. Stiam ca pleaca repede. De ce? Din disperarea ei de a cere iubire intr-un mod in care ar enerva pe oricine. Iubirea nu se cere. Macar atat am observat si eu. Plus crize de gelozie, reprosuri multe si cate si mai cate.
Dupa ce plecau, mama era o epava, plangea toata ziua, incepea sa bea iar eu eram responsabila din casa. Aveam grija sa ii spun cand facturile veneau, cand ramaneam fara mancare, cand aveam sedinta la scoala. Dupa ce am crescut doar eu faceam curat in casa si de la 12 ani mancam doar ce gateam eu.
Pauza luam cand ma lasa la bunica si isi facea de cap cu vreunul nou aparut. Bunica m-a iubit mult si m-a protejat cum a stiut mai bine. Mereu imi spunea ca ii pare rau ca mama nu a invatat din greselile ei si ca le repeta. Ma mangaia pe par si imi sfatuia ‘sa ai grija cum te iubesti si abia dupa sa te gandesti la sot’. Nana a murit anul trecut. Virusul mi-a luat-o pe singura femeie pentru care contam.
Tot ce astept este sa fac 18 ani si sa plec. Ma inscriu la o facultate departe de casa sa pot sa nu mai stau cu ea. Imi iubesc mama, dar nu mai vreau sa fiu echilibrul ei. Am nevoie de o mama, nu sa fiu eu una.
Pe tata il vad rar. Acum 3 ani s-au mutat intr-un orasel micut, la 100 de km de noi. Cu fratele meu nu am o relatie. Nu il urasc dar sunt geloasa ca el are un tata care mie mi-a lipsit.
Cateodata ma intreb daca e vina mea. Poate daca eu eram un copil mai bun, mai frumos, mai cuminte…
Nici nu stiu de ce ti-am scris. Sau poate stiu. Poate in sufletul meu sper ca mesajul meu sa ajunga la parintii mei si sa imi dea si mie atentie. Poate mama isi va gasi echilibrul si va fi mai mult mama si pentru mine si poate tata imi va spune ca ma iubeste intr-o zi si pe mine.
Poate.
Dora’
Acum 2 ani mi-a scris prima oara o copila de 14 ani. Nu intelegeam de ce urmareste un blog de mamica cand ar putea urmari ceva pentru varsta ei. Apoi au aparut si mai multe copile, unele tinere pe instagram, care imi si scriu din cand in cand. Dora mi-a scris pe instagram de cateva ori, spunandu-mi povestea ei, am sfatuit-o sa vorbeasca cu mama ei. Problema este ca nu simte ca are cu cine vorbi. Nu pot decat spera sa ajunga mesajul Dorei la mama ei si la toate mamele care se afla intr-o situatie asemanatoare. Din pacate, mai stiu cateva cazuri, unde mamele s-au concentrat pe propriile emotii, dureri si suferinte si copiii au fost uitati sau pusi pe locul doi. Stiu cat de greu poate fi un divort, dar mai stiu si ca, atunci cand devenim mame primim superputeri sa le putem face pe toate pentru copiii nostri. Mamele sunt echilibrul copiilor lor, nu invers!
Multa grija si iubire!
