Ati citit bine, camera baietilor! Nici mie nu imi vine sa cred scriind.
Nu imi vine sa cred ca dupa 5 ani anevoiosi, eu si sotul meu dormim (aproape) toata noaptea in patul nostru, in camera noastra, impreuna.
Visam cu ochii la acest moment pe care l-am ales ca prima noapte la intoarcerea de la bunici.
‘Incepe o noua etapa din viata noastra’, i-am spus sotului seara, la 9, cand copiii dormeau in camerele lor si noi reuseam sa bem in liniste un pahar de vin pe mult visata terasa (revin cu poze si cu ea).
Cat am fost la mama l-am pregatit pe Alexandru ca nu va mai dormi cu tati, ci cu fratele sau, fiecare in patul lui.
Deja aveau paturi suprapuse cumparate anul trecut, in care a dormit o perioada cu Maria. Ea sus, el jos, dar acum locurile erau altfel.
Maria s-a mutat in camera ei singura (pe care am reusit sa o finalizam odata cu a lor), Alexandru doarme cu Achim in camera, cel mare in patul de sus si prichindelul in cel de jos.
Achim nu se mai trezeste noaptea de mai bine de 3 luni, nu mai bea lapte si speram sa scapam cu bine si de perioada eruptiilor, perioada in care se trezeste tipand (asa cum o face de 3 zile), dar in care tati il readoarme si pune in patul sau.
Cum e noaptea?
Cu provocari! Pana acum nu am reusit sa avem o noapte legata fara sa ne cheme vreun copil. Dar avem timp sa ne obisnuim toti si rabdare.
Cand Alexandru vrea la pipi, cand Maria a visat urat.
Partea buna este ca ii adormim in patul lor si eu si tati revenim in patul nostru.
Usile sunt intredeschise la dormitoare si i-am asigurat ca ori de cate ori ne vor chema, vom veni la ei.
Tati s-a ocupat in mare parte de camera lor, cat am fost plecati noi. A vopsit singur patul baietilor si a facut stickere cu temele lor preferate, cu mesaje din inima si multa iubire. Eu sunt mandra ca in 3 saptamani, Alex a putut aranja o terasa si 2 dormitoare pentru copii, caci si pe cel al Mariei l-a schimbat incredibil (merita si ea un alt articol la cate poze am de facut).
Copiii sunt super incantati si au fost impresionati de surpriza fauta de tati. Inca nu a venit covorul pentru baieti, urmand sa aiba unul cu traseu pentru masini dar se descurca si asa.
Trebuie sa recunosc ca daca era dupa mine, lucrurile ar fi fost mult mai simple si mai putin colorate, dar apoi mi-a amintit sotul ca este camera lor, camera de copii care viseaza la eroi si e fain ca le putem indeplini visele. Si da, este camera lor. Iar atunci cand au intrat au fost uluiti de toate. Si Maria si Alexandru ne-au dat afara si aproape o ora au stat singuri sa vada tot, apoi s-au ‘vizitat’. Achim nu are nici o parere inca 😊
Si la voi e cu multa culoare?
Multa grija si iubire!