În 2011 la un an de la primul meu divorț l-am adoptat pe Toto, un labrador ardelean corcitură cu rotweiler.
Mi-a fost adus de o colegă de serviciu până la Brașov, de unde l-am luat cu mari emoții acasă când avea două luni.
Până la Toto, avusesem o frică teribilă de câini, din cauza unei haite flămânde cu care m-am întâlnit la 19 ani pe un câmp de lângă căminul din facultate. De atunci, nu m-am apropiat prea mult de vreunul, deși îmi plăceau cățeii.
După divorț, terapeutul mi-a recomandat să îmi iau un animal și după lungi căutări de adopție a unui pui, am găsit acest cățel, care nu era rasă pură (dar nici nu căutam asta).
Toto este cel mai bun cățel pe care și-l poate dori cineva și mi-a fost cel mai bun prieten o perioadă frumoasă.
Mic, mic
Vama Veche
Maramureș
Munte
Așa de mic l-am luat
A călătorit cu mine peste tot în țara asta, în vacanță la Vama Veche, în Maramureș la rude, la Călimănești cu mama, la Timișoara, Alba Iulia și chiar nunta fratelui în Neamț.
L-am dus la ai mei când s-a făcut prea mare pentru un apartament de bloc și din cauza serviciului care mă ținea mult pe drumuri. Labradorii sunt sentimentali și urăsc singurătatea. Sunt însă cei mai buni prieteni ai copiilor (asta aveam să descopăr mai târziu).
Când l-am dus părinților, deși era obișnuit să stea cu mama, am plâns tot drumul înapoi spre casă. Primele luni, aproape în fiecare weekend nu mă duceam la părinți în vizită, ci la Toto.
Atunci am realizat că voi fi o mamă bună, căci dacă îmi iubeam atât de mult animalul, mi-am dat seama de cât îmi voi iubi copiii.
Când m-am mutat cu Alex la casă, ai mei nu au mai vrut să mi-l dea și uite așa l-am văzut doar în vizită.
Azi l-am luat pe Toto la mine pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, rămâne de văzut.
Pe drum a fost foarte cuminte
Am avut multe emoții de întâlnirea cu Tara dar și cu copiii, căci nu îi mai văzuse de un an și ceva.
Drumul cu mașina a fost ca în anii trecuți, a privit pe geam, a stat în brațele Mariei și a sforăit la somn.
Copiii i-au lăsat să se cunoască
Tara și Toto
Când l-am adus acasă și l-a văzut Tara prin gard a lătrat foarte tare și soțul a spus atunci să îi plimbăm prin fața casei.
Alex l-a ținut în lesă pe Toto și eu pe Tara, mai întâi la depărtare, iar apoi încet încet mai apropiați. Până când singuri și-au dat târcoale.
După plimbare am intrat cu ei în curte, dar tot în lesă fiecare. Tarei i-am dat prima jos lesa și abia după și lui Toto. Le-am pus bolurile de apă aproape și le-am dat de mâncare în același timp să vedem cum reacționează.
După, am stat pe iarbă cu amândoi și i-am mângâiat.
Tot ‘dansul’ a durat aproape 2 ore, dar a mers bine, pentru că nu s-au mârâit și pe seară au adormit destul de aproape unul de celălalt. Și cer mângâieri pe rând când de la mine, când de la soț.
Achim a fost topit după Toto încă de când l-a văzut, deși el îl știa cel mai puțin. Maria îl iubește deja așa de mult și a adorat drumul cu el că deja vrea să nu mai plece de la noi. Alexandru aleargă când la unul, când la altul și se ceartă deja cu Maria care să îi plimbe primul.
Concluzia e că mie mi-ar plăcea muuuuult să rămână cu noi, dar vedem ce decizie luăm în familie.
Până una alta, ne bucurăm că suntem 7.
Aveți animale? Cum e viața cu mai multe?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
