Eram pe strada. Am primit un telefon si dupa ce am inchis am simtit ca nu am aer. Sa simti ca te sufoci in plina strada e groaznic. Au inceput sa imi tiuie urechile si sa trag aer disperata. Dar aerul nu intra. Am simtit cum pic din picioare. Corpul imi era moale, simteam furnicaturi in maini si vedeam negru in fata. Am tras iar aer in piept si nimic. Inima imi batea atat de tare incat simteam ca imi va iesi.
Femeia de langa mine m-a scuturat si mi-a repetat ‘RESPIRA, RESPIRA’.
Nu intelegea ca asta incerc sa fac dar ca aerul se ‘oprea pe drum’.
Acum 9 ani am avut primul meu atac de panica. Eram cu sefa mea pe strada si primisem un telefon ca actele de divort sunt gata si sa merg sa iau decizia.
Au urmat si altele. In miez de noapte, in timpul noptii, fara vreun motiv aparent.
M-au tinut aproape un an. Le uram. Senzatia de sufocare este oribila. In timp am invatat sa le controlez, dar nu puteam mereu. Nu controlam atacul de panica ci mai degraba ma pregateam psihic pentru situatiile care stiam ca imi pot provoca aceste atacuri.
Inca de saptamana trecuta mi-ati scris foarte multe ca treceti prin asta in aceasta perioada si ca v-ar ajuta un articol. Nu am putut scrie mai devreme. Iertati-ma. Desi a trecut multa vreme de cand nu am mai avut unul, le simt de parca au fost ieri, cu toata paleta de emotii.
In ultimul an si jumatate numarul cazurilor de anxietate si atacuri de panica au crescut in mod ingrijorator.
Atacurile de panica sunt declansate de ceva. Nu vin pur si simplu. Pot fi de frica, de durere, de anxietate. Nu vorbesc din pantofii unui profesionist, desi am studiat atacurile de panica in facultate. Va povestesc din experienta proprie si din ce am citit si am aplicat. Poate va ajuta.
Cel mai bun sfat este sa mergeti la un specialist. Nu exista un tratament minune si depinde de particularitatea fiecarui caz.
Ce este un atac de panica?
Este un episod brusc de teama intensa, neliniste sau anxietate, care declanseaza reactii fizice severe, in ciuda faptului ca nu exista un pericol real sau o cauza imediata.
Cum se simte?
Dificultate in respiratie, senzatia de sufocare
Transpiratie
Palpitatii, inima bate foarte tare
Hiperventilatie
Valuri de caldura
Furnicaturi in maini si picioare, amorteala
Ameteala
Durere in piept
Greata
Pierderea echilibrului
Sentimentul de pierdere a controlului
Ce m-a ajutat pe mine?
1. Am inceput exercitiile de respiratie
Acela a fost momentul cand am invatat sa respir constient si corect.
Nu, nu o fac constant, dar o fac cat pot de des.
Exercitiile de respiratie ajuta enorm si cand esti mama de 3 si se tipa pe langa tine 😉
2. Am constientizat cauza
Zilele astea motivele declansatoare fac parte din fricile fundamentale pe care le avem in noi: frica de moarte sau imbolnavire, frica de a ne pierde bunurile materiale, frica de a ii pierde pe cei dragi.
Constientizarea ajuta la a identifica momentul in care poate aparea atacul de panica.
3. Am identificat momentul in care aparea
Cautati sa vedeti cand apare: Atunci cand cititi stirile, Atunci cand vorbiti cu cineva despre starea actuala, Atunci cand….
Fiecare are un moment cand poate aparea.
Constientizati cauza!
4. Am vorbit cu cineva despre asta
Ca e sotul, prietena sau un specialist, ajuta sa spui cu ‘voce tare’ si sa scoti din tine asta.
Atunci am ales sa merg la psiholog si am facut-o cateva luni.
5. Odihna, sport, mancare sanatoasa
Toate la un loc m-au ajutat sa ma simt ‘in control’ si sa am grija de mine.
Cel mai important este sa va dati voie sa simtiti. Nu bagati emotiile sub pres!
Vreti sa plangeti? Plangeti.
Vreti sa strigati? Strigati.
Atunci cand ne ignoram emotiile, ies din noi ca un uragan, cand nu ne asteptam.
Pentru cei care au nevoie de ajutor, exista grupul de Facebook denumit sugestiv PSYCOVID-19, unde peste 1000 de psihologi voluntari ofera consiliere gratuita, online.
Cum sunteti zilele acestea?
Viata e o bucurie!
Ana Maria
