Va povesteam acum 2 saptamani ca bonele NU sunt sclave voastre si ca merita tratate cu respect mai ales cand acestea va au in grija copiii.
Azi vreau sa va povestesc despre prietena mea Emily, care are o fetita de 4 ani si o bona care merge zilnic la ea 8 ore, care tot ce face este sa aiba grija de fetita, avand o alta doamna la curatenie.
Ei bine de cate ori ma aud cu Emily la telefon sau ne vedem la cafea tot ce aud este: ‘Nu am timp de nimic!’; ‘Sa vezi ce a facut iar Dora (fetita ei), nu a dormit dupa masa deloc. Mi-a scos peri albi’ sau ‘Ieri aveam treaba si nu am mai putut sa termin tot de pe lista pentru ca Dora nu a mers la gradinita.’
La toate problemele ei o intreb daca a stat cu Dora iar ea mereu raspunde: ‘Ei na, nu! Pentru ce platesc bona? Dar sunt stresata asa… Bona sta cu ea, dar eu nu m-am putut concentra.’
Desi….ea era departe de casa si nu avea nici copilul pe ‘capul ei’.
O alta prietena are bona interna, adica sta nonstop la ea. Ea nu lucreaza dar se plange cum nu are timp de masaj daca copilul e bolnav. Cand o intreb daca a stat ea cu el, acelasi raspuns primesc cum ca ‘doar nu platesc bona degeaba’.
O alta prietena este ajutata de vecina ei cand si cum poate. Si ea se plange ca nu-i ajunge timpul, desi vecina e zilnic la ea macar cateva ore. Ea lucreaza de acasa si nuuu are timp de nimic, niciodata.
Eu ce sa mai zic? Pana acum o luna aveam 2 ore si jumatate libere cand erau copiii dimineata la gradinita. Pana in luna mai eram nonstop cu ei acasa. Acum ca ii iau la 4,5 dupamasa mi se pare ca am tot timpul din lume.
Dragi mamici cu bone: NU va mai plangeti!!! Cele care nu au nici un ajutor ce ar trebui sa faca?
Eu stiu ca viata fiecaruia este diferita si fiecare isi alege sa o traiasca cum isi doreste, dar bucurati-va de timpul pe care il aveti si mai ales de ajutorul cu copiii!
Cand am ales sa fac copii am ales sa ii pun si pe primul loc, orice ar fi. Am blogul meu, proiectele dar si scoala mai nou, cu toate astea ele pot fi amanate daca este necesar. Si nu ma plang, ci fac cat pot.
Viata e prea scurta sa stau sa plang ce nu e de plans. Ma bucur de ea, de copii si de cum ma organizez. Ca aici depinde totul de mine.
La voi cum e? Cu bona sau fara?
Multa grija si iubire!
PS: poza e de saptamana trecuta cand Maria a avut conjunctivita si nu am putut lucra pentru ca ea voia sa stea asa. Si a stat!
