Cand eram mica tata avea un prieten care avea doi copii un pic mai mari ca noi, fata si baiat.
Prietenul tatei era un om de afaceri prosper, cu cateva bussinesuri mari. Cand fiul lui a facut 18 ani i-a luat un bolid puternic sa il felicite pentru ca a intrat la facultatea de drept. Baiatul nu a stiu ce sa faca cu el si la primul drum conducand imprudent, a ajuns intr-un parapet si a murit pe loc.
Tatal lui a suferit un soc. Vina nu i-a dat pace si nu si-a mai putut reveni. In cativa ani a devenit un alcoolic, si-a pierdut toate afacerile, sotia l-a parasit si l-a dat afara din casa.
Din cand in cand tata ii ducea de mancare. Nu voia sa fie ajutat. Voia doar sa moara.
Acum cativa ani am aflat povestea unei batrane care cersea la coltul unei biserici. Fusese profesoara. Iubise mult copiii. Avusese si ea un baiat pe care l-a iubit ca pe soare. I-a lasat casa pe numele lui dar baiatul a luat-o pe cai gresite. Anturaj prost, copil fara minte, a vandut casa mamei lui pentru datorii facute din cauza drogurilor. Batrana mai avea o garsoniera. Acolo reusise sa stea cu ce avea nevoie. Doar ca pensia mica nu o ajuta sa plateasca intretinerea si medicamentele si sa aiba si bani de mancare. In afara de cartofi si paine, nu isi permitea sa isi ia.
Mirela este o fata de 14 ani cu carlionti si ochi mari, curiosi. A fugit de acasa pentru ca tatal vitreg o abuza. Nu are rude la care sa mearga si a preferat sa isi caute singura un rost. Sta in canale alaturi de alti multi copii de varsta ei sau mai mari. Se ajuta unii pe altii si se sustin.
Nu au de nici unele dar se descurca cu ce gasesc pe la gunoaiele oamenilor. ‘Acolo se gasesc de toate pentru ca oamenii arunca orice’.
Cersesc.Toti. Cei mai multi o bucata de paine. Ii doare dispretul societatii. Nu au mandrie pentru ca daca ar avea ar muri cu ea. Mandria nu le da de mancare si nici nu ii imbraca.
Unii ajung asa din dureri sufletesti imense altii din dezamagiri. Nici unii si nici altii nu sunt de pus la zid.
Da, sunt multe retele de cersetori unde banii ajung la interlopi. Tocmai de aceea rar ofer bani, in schimb mancare dau cu tot dragul. Si ii vezi cum rup infometati dintr-un colt de paine.
Ai haine care nu iti mai trebuie? Lasa-le prin oras la centrele speciale, unde ei ajung sa la ia.
Nu ii judecati! Nimeni nu e pe strada de drag si nimeni nu cerceste de placere.
Acum 3 ani, eram la o terasa cu o prietena. Au venit la noi doi copii de pana in 6 ani. Erau murdari si aveau cei mai tristi ochi vazuti vreodata. Nu au cerut bani. Au cerut ceva de mancare. Le-am dat un pachet de biscuiti de prin geanta, eu neavand nimic de mancare in fata si am rugat-o pe prietena mea sa le dea si bucata de paine pe care ea nu o mai manca. Ea s-a uitat foarte urat la mine si a refuzat ‘Nu incurajez cersitul. Sa mearga la munca’. Mi-a stat inima cand am auzit-o. Erau doi copii mici si atat.
Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca astazi am fost sa iau kurtos. In wkend avem cativa producatori care vin langa intrarea din DN, la casute de lemn. Am parcat masina si cand m-am dat jos un baiat de pana in 20 de ani, manca resturile dintr-o casoleta de langa cosul de gunoi. Am luat un kurtos si cateva placinte la pachet. M-am dus la el si l-am intrebat daca i le pot oferi. Mi-a zambit si mi-a multumit. Urcandu-ma in masina l-am urmarit in oglinda retrovizoare cum le mirosea, apoi a infulecat una cu multa pofta. Am plecat plangand.
Asta e societatea. As vrea sa fim toti egali, buni, cu iubire in suflet. Nu suntem. Din N motive. Nu ii pot ajuta pe toti. Dar ii pot ajuta pe cei cu care ma intalnesc.
Dand cuiva de mancare nu incurajati cersitul, ci hraniti un om.
Cand mai vedeti un om al strazii, nu il judecati, mai degraba stati de vorba cu el sa ii aflati povestea.
Si dati-i o bucata de paine!
Multa grija si iubire!
